ABISUL ŞI NEBUNII

sursa foto: sibiu100%.ro

sursa foto: sibiu100%.ro

În prăpăstii inundate..,
De-ntristare şi urât,
Unor inimi le sunt date
Ca să bată…şi atât…

Oameni care-n capul lor,
Poartă lumea în furtună,
Unde gândurile dor,
Şi încet se tot adună…

Oameni care ard pe clipă,
Şi în ei se nasc cărbunii…
Unde-i frântă o aripă,
Ve-ţi găsi căzuţi nebunii…

Au fost genii sau lichele,
Au fost sfinţi până mai ieri..,
Între ei se trag perdele,
În aceleaşi încăperi…

Se amestecă-mpreună,
Parcă e un cerc deschis..,
Cad ţinindu-se de mână,
În acelaşi trist abis..,

Nimic nu se mai împarte,lll
Între dragoste şi chin,
Între viaţă şi-ntre moarte,
Căci cu toate eşti vecin…

Eşti vecin cu-nsingurarea,
Eşti vecin şi cu destinul…
Eşti vecin şi cu-ntristarea,
Eşti vecin şi cu vecinul…

Eşti absent şi din absenţă,
Nu mai stii ce-ai fost şi eşti..,
În pericol de demenţă..,
Te opreşti să-nebuneşti…

Iartă-I Doamne pe nebuni,
Şi în tihna Ta-I aduce,
Şi pe ceilalţi să-I aduni,
Să le pui pe frunte cruce…

Nici un strigăt,nici trufia,
Nu-i înduplecă pe zei,
Nu-ţi începe nebunia..,
Chiar dacă va fii să vrei…

N-ai să poţi înebunii,
Nici în semn de sacrificiu,
Dacă nu ţi-e dat să fii..,
Vinovatul de serviciu…

Tu rămîi în umbra lor,
Şi normal şi surd şi rece..,
Dintre tot ce-i trecător,
Nebunia nu mai trece…

Nu există rai şi iad…
Nu există promisiuni,
Doar abisul care cad,
Cei ce sunt numiţi nebuni…

În căruţa de milogi..,
Sub cerurile prea puţine,
Când nu mai poţi ca să te rogi,
Se roagă alţii pentru tine…

În eterna lor paradă,
Calcă pe un lung pustiu,
Şi privesc fără să vadă,
Nici cât suferă nu ştiu…

Mi-amintesc de vremuri grele,
Neuitându-le…le-aduni…
Şi din dorurile mele..,
Îmi e dor şi de nebuni…

Mulţi din ei se nasc firesc,
Sub un imn de zâmbet magic,
Şi apoi înebunesc,
Sub un imn de plânset tragic..,

Şi-n această tragedie,
M-am pierdut cândva şi eu,
Altfel cum puteam descrie,
Viaţa fără Dumnezeu…

 

duminică, 12 iulie 2015 14:50 - Vorniceni News ★ ★ ★ ★ ★