Andrei Moroşanu, producător român de suc de mere: “Mi-am vândut sufletul la bancă, dar trebuia să încerc”

Andrei-Morosanu_RZVDacă mulţi tineri nu se gândesc decât cum să scoată bani cât mai repede şi din orice, există şi excepţii de la regulă pentru care în primul rând contează să se apuce de lucruri serioase. Chiar şi de producţie.
Andrei Moroşanu este un tânăr din Fălticeni care în urmă cu un an a avut curajul să înceapă – alături de un prieten – un business de care chiar şi întreprinzătorii cu experienţă se feresc: producţia de suc de mere prin presare la rece. O afacere complicată şi pentru cei doi, numai dacă ne gândim că în toamnă trebuie să cumpere merele şi ambalajele, după care banii sunt imobilizaţi tot anul, în condiţiile în care producţia este sezonieră.

384664_664734016877059_109617978_n

Practic, făbricuţa de la Fălticeni nu lucrează decât trei luni pe an, în perioada septembrie – noiembrie, pentru că iarna merele se usucă şi nu mai au umiditate. Nu în ultimul rând, este vorba şi de e o afacere complet nouă pentru industria alimentară din România. Moroşanu spune că a riscat mult, dar dacă vrei să reuşeşti ceva pe cont propru, trebuie s-o faci.

“Mi-am vândut sufletul băncii, am pus garanţie totul, casa şi maşina, nu doar ale mele, ci şi pe ale ale parintilor si socrilor. Decât să stai cu mâna întinsă, să-ţi dea cineva ceva, mai bine încerci tu. Am văzut că în Europa de Vest se caută sucul de mere şi am zis, de ce să nu meargă şi la noi, mai ales că fiind vorba de pe o nişă de piaţă, este mai simplu pentru un producător mic”, povesteşte Moroşanu.

O nişă cu potenţial
Pentru un absolvent de “calculatoare şi de relaţii internaţionale”, ar putea să pară ceva inedit intrarea pe pe acest segment. Numai că după ce ai lucrat câţiva ani în domeniul finanţărilor europene, începi să te gândeşti că ar trebui să încerci şi tu ceva, spune Moroşanu. I s-a părut o idee bună producţia de suc de mere, mai ales că în România vorbim încă de o nişă. A studiat piaţa şi s-a decis să-şi încerce norocul.

Cei doi tineri au găsit o fostă fabrică de marmeladă la Fălticeni, au închiriat câteva săli – acestea se aflau într-o stare jalnică, însă exista canalizare şi apă –, au adus o linie de producţie din Germania şi s-au apucat de treabă. Merele le-au cumpărat de la producătorii locali, pentru că în zonă există multe livezi – din păcate nu au mai fost îngrijite în ultimii ani – încă de pe vremea comuniştilor.

Pentru a-şi asigura măcar o parte din materia primă, cei doi au început să ia în calcul şi varianta arendării unei livezi. În primăvara acestui an, au reuşit să găsească o plantaţie de vreo cinci hectare, ce-i drept într-o stare destul de proastă, pentru că nu mai fusese lucrată de vreo trei ani, şi pe care încearcă acum să o pună la punct, astfel încât în 2013 să se obţină o producţie bună.

Iar pentru că lucrurile trebuiau făcute temeinic, primul angajat a fost un inginer de industrie alimentară. Împreună au realizat o reţetă proprie dintr-un amestec de cinci soiuri de mere, şi mai dulci, şi mai acre, după cum spune Moroşanu. Până să le iasă aşa cum trebuia, au aruncat însă la canal vreo 3-4 tone de suc, spune râzând antreprenorul.

A fost o experienţă inedită pentru toată lumea, nu de alta, dar în România nu găseşti specialişti pe sucuri, pentru că în facultate stundenţii sunt pregătiţi în general pentru cele trei industrii de bază: lapte, carne şi panificaţie, altceva nu prea mai există, declară producătorul.

Moroşanu şi-a bătut capul şi cu cutiile, pentru că vroia ceva mai deosebit. În Occident, toată lumea are cutii lunguieţe, el vroia cubice ca să încapă în frigider. Într-un final, a găsit un producător de pungi în Bulgaria, iar cutiile le-a făcut în România, la Bacău. Sucurile sunt vândute la cutii de trei şi cinci litri, la preţuri de 22 de lei, respectiv 30-33 de lei.

În primul an, producţia a fost de 60 de tone, iar pentru acest an estimăriile se ridică la aproximativ 150 de tone. Chiar dacă la început a fost mai greu să-i convingă pe oameni să încerce sucurile de la Santefruct, acum Moroşanu este mulţumit, pentru că au început “să prindă” în piaţă şi au deja clienţi fideli.

Planuri de extindere
Investiţia realizată până în prezent de cei doi tineri la Fălticeni se ridică la circa 150.000 de euro, însă ei nu vor să se oprească aici. Au planuri să se extindă, poate chiar cu fonduri europene. Cei doi au depus un proiect în valoare de 500.000 de euro pe FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) pentru o fabrică nouă, iar de acesta se leagă şi speranţele de dezvoltare, inclusiv “intrarea şi pe alte fructe”.

S-ar putea să mărească şi suprafaţa de livadă arendată în viitor, pentru că încă nu-şi permit să investească într-o plantaţie de la zero. În 2013, cei doi speră să ajungă la o producţie de 230-250 de tone de suc, cu condiţia ca şi producţia de mere să fie bună. Adică, să nu fie un an secetos, pentru că dacă merele sunt uscate şi randamentul fabricii e mai mic, “deoarece nu există umiditate în fructe”.

Iar dacă anul trecut sucurile Santefruct puteau fi găsite în Suceava, Botoşani sau Iaşi, în acest an, cei doi şi-au propus să intre şi pe alte pieţe din ţară şi de ce nu, din străinătate. Acesta este şi motivul pentru care au venit la târgul Alimenta de la Indagra să găsească clienţi. Dacă totul merge cum şi-au programat cei doi, de anul viitor ar trebui să treacă pe profit. 1517409_649241868471226_326815670_nsursa: agrointel

miercuri, 8 ianuarie 2014 15:12 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★