CÂTE CEVA DESPRE DRUMURI

603645_377957822320645_314772489_nPrintre hărţile în care apar cele mai importante drumuri şi localităţi botoşănene se află: „Harta lui Dimitrie Cantemir” – Amsterdam 1737. „Harta generalului Bauer” din 1772 cu drumul de la Hotin ce trece Prutul la Păltiniş, de aici o ramură o ia prin Bivol, Avrămeni, Ştefăneşti, Tabăra, Popricani, Iaşi şi o altă ramură prin Darabani, Mileanca, Tătărăşeni, Verbia (Vorniceni), Necşeni, Costeşti, Botoşani, Stăuceni, Drăcşani, Stroeşti, Şipote, Epureni către Iaşi iar un alt drum merge de la Darabani prin Conceşti, Milenăuţi (Minăuţi), Liveni, Dorohoi, Văculeşti, Nicşeni la Botoşani (trecut greşit pentru că de la Văculeşti drumul trecea prin Brăeşti, Leorda, Cucorăni la Botoşani) iar un alt drum de la Dorohoi la Stracova (Strahowa), Zvoriştea, Jeureschti (Vereşti,) dar e prea lateral, Mîndreşti, Brehueşti, Corni (pe harta greşit notat Costeşti), Joldeşti, iar Botoşanii aveau legătură prin Orăşeni, Dumbrava (Poiana Lungă), Icuşeni (Iuntschen), Vorona cu Joldeşti.

Un alt drum de la Botoşani prin Băluşeni, Flămânzi (Flămînzeni), Storeşti, Feredeni, Hârlău spre Iaşi. De la Cernăuţi prin Mamorniţa, Molniţa, Herţa, Ibăneşti (Liubanais) la Dorohoi, iar din Herţa la Zvoriştea prin Mogoşeşti (Mogutişti), Stăneşti, Sinăuţi, Cîndeşti şi Dobronăuţi. „Atlasul” lui M. Lappie din 1829 are un drum pe Siret de la Dorohoi la Paşcani, Roman, Bacău, tot de la Dorohoi un drum merge la Leorda, Botoşani, Hârlău, Podu Iloaie, Iaşi şi un alt drum între Dorohoi şi Cernăuţi. „Harta Moldovei” întocmită la ordinul generalului Kisselev în 1833 cu un drum de la Botoşani prin Orăşeni şi Vorona la Joldeşti, Tudora, Buda, Lespezi la Lunca şi apoi Roman, Bacău.… „Harta economică a ţărilor române în sec. XIV-XVI” de P. Polonic cu rutele Tg. Broaştei – Ştefăneşti şi de aici o ramură spre Soroca şi alta spre Botoşani – Suceava şi a treia spre Dorohoi – Hotin.401889_377957035654057_381010877_n

“General Karte von Europa” a lui Ioseph Scheda apărută la Viena între 1845 – 1847 arată ca drumuri botoşănene o cale pe la Cernăuţi, Dorohoi, Burdujeni, Tudora, Buda spre Paşcani, cu o altă ramură de la Dorohoi prin Botoşani spre Tudora iar alta prin Botoşani, Hârlău, Ulmi spre Iaşi. ”Harta teatrului de război în Europa în anii 1828 şi 1829” tipărită la Petersburg în 1835 şi retipărita în 1853.

“General Karte von Europa” a lui Ioseph Scheda apărută la Viena între 1845 – 1847 arată ca drumuri botoşănene o cale pe la Cernăuţi, Dorohoi, Burdujeni, Tudora, Buda spre Paşcani, cu o altă ramură de la Dorohoi prin Botoşani spre Tudora iar alta prin Botoşani, Hârlău, Ulmi spre Iaşi. ”Harta teatrului de război în Europa în anii 1828 şi 1829” tipărită la Petersburg în 1835 şi retipărita în 1853.18082012651

Drumuri moldovene Au început să fie căutate mai mult după întemeierea Moldovei şi după ce se creează armata cu care statul asigură paza la graniţă şi pe parcursul călătoriei. Drumurile urmau aşezările omeneşti în care călătorii găseau hrană, lemne de foc, loc de odihna şi pază. Printre cele mai frecvente şi cunoscute erau cele de pe cursul apelor: „drumul Nistrului”, „drumul Siretului”, „drumul Prutului”, „drumul Jijiei”, cele care legau târgurile: „drumul Stefăneştilor”, „drumul Mihăilenilor”, „drumul Herţii” etc.

Drumul Prutului pleca de la Liov la Hotin, traversa prin Dăncăuţi, şi Lipcani aici trecea Prutul prin vad până la Rădăuţi, apoi pe malul Prutului la Ştefăneşti, unde se întâlnea cu drumul care venea de la Suceava prin Botoşani, apoi la Tabăra şi Iaşi de unde pleca la Galaţi sau de la Tuţora la Chilia şi Cetatea Albă. Pe această cale mergeau la Iaşi, după mutarea capitalei de la Suceava, toţi misionarii poloni. De la Rădăuţi – Prut un drum prin Ibăneşti la Dorohoi, Vârful Câmpului ajungea la Suceava sau prin Mileanca, Manoleasa, Săveni la Botoşani şi invers, drumul Prutului „drumul cel mare” pleca din Galaţi – Iaşi – Rediu – Larga – Mălăesti – Şipote – Răuseni – Tg. Broaştei – Tg. Ştefăneşti (încă din 1519) şi o variantă pe lângă Prut peste Jijia (1611) – Iaşi – Bivolari –Tabăra – Ştefăneşti – Volovăţ – Rădăuţi Prut – Nisfaia – Dăncăuţi – Hotin şi de aici Cameniţa în Polonia.

Drumul Siretului (“Drumul moldovenesc”) menţionat de Roman I la 1392 pornea din Liov prin Colomea (vamă), Calacin (graniţa cu Moldova) la Cipineţ, (vamă) Cernăuţi, (post de control pentru mărfurile prohibite), Tg. Siret (trecea Prutul prin vad sau pod umblător) apoi altă trecere pe pod sau vad, la Suceava de aici se făceau mai multe căi dintre care una “levantină” care trecea prin Botoşani, Hârlău, Iaşi, Tighina, Caffa etc., şi o altă ramură, cea “turcească” care din Botoşani ajungea la Ştefăneşti unde trecea Prutul spre tătari. Ramura turcească trecea de la Suceava de-a lungul Siretului prin Roman, Bacău, Adjud, Galaţi. La acest ultim drum venea unul de la Botoşani prin Vorona apoi pădurea de la Tudora prin Lespezi unde trecea Siretul prin vad la drumul principal.

Drumuri între Dorohoi şi Botoşani. Toate drumurile care veneau dinspre Marea Baltică spre Marea Neagră sau Marea Mediterană treceau prin aceste localităţi. Unul din Liov prin vama Cameniţa, Hotin, Sniatyn, Herţa, Dorohoi, Botoşani, Hârlău, Tg. Frumos (vamă), Iaşi, Ţuţora (vamă). Cel de al doilea drum de la Liov la Tg. Siret şi prin vad la Mihăileni spre Bucecea, Cucorăni, Botoşani. De la Siret se putea merge la Suceava iar de aici prin Botoşani, Iaşi, se ajungea la Galaţi sau Chilia. Drumul Mihăilenilor pe ruta Iaşi – Podul Iloaiei – Spinoasa – Soci – Lătâi – Varniţa – Botoşani – Cocorăni – Bertea – Mihăileni cu legătura de la Bertea – Cocorăni la Dorohoi.

În 1842-1850 domnitorul Mihail Sturdza sistematizează localitatea Mihăileni, trasează şi împietruieşte şoseaua de la Mihăileni prin Botoşani, Hârlău, Iaşi, Vaslui, Bârlad până la Galati, apoi se înfiinţează din loc in loc câte un „ratoş” cu cai de schimb câţiva rotari şi potcovari astfel ca poştalionul să stea cât mai puţin. 310820121177Între Botoşani şi Mihăileni era ratoşul de la Obloane (lângă Vârful Câmpului) loc cunoscut şi astăzi „La Poştă” (unde era şi staţie poştală) iar un alt ratoş era la Cocorăni şi altul la Bucecea. Recunoscute mai erau ratoşele din Jumătăţeni pe Sitna, de la Protopopeni (cu staţie poştală), hanul Pancului, hanul Neamţului, cel din Tudora dar şi cel de la Tâlhăreşti (hanul tâlharilor) sau în zona Vornicenilor la „podul lui Merca” există şi acum denumirea „La Ratuş” şi multe altele la încrucişările de drumuri, la vaduri şi poduri. Din Iaşi pleca diligenţa la ora 9 dimineaţa de trei ori pe săptămână (luni, miercuri şi vineri) şi ajungeau la destinaţia „de la capăt” unde rămânea până a doua zi la ora 9 când plecau înapoi (marţi, joi şi sâmbătă) şi ajungeau în ziua următoare aproximativ la ora 8.

Mai multe ratoşe destul de apropiate la început (numai în zona Frumuşica – Copălău erau 6 ratoşe: la Frumuşica un ratoş mare, la Prăjeni un ratoş mic cu 3 odăi, la Lătâi ratoş cu 8 odăi, lângă curtea boierească din Flămânzi un ratoş cu 5 odăi, şi la Copălău un ratoş cu 4 odăi) unele din ele au devenit şi staţii poştale: la Lătâi şi din alte zone la Protopopeni şi Schinoasa (pe linia Botoşani – Vorona – Liteni), la Tâlhăreni, Silişcani şi Guranda cel de la Văculeşti şi Brăeşti sau Cordăreni şi Hăneşti, unele devenite apoi hanuri sau mutate ulterior odată cu dezvoltarea târgurilor. Pe toată această perioadă se transporta şi corespondenţa de către soli domneşti, de către olăcari sau soli ocazionali.

Drumul Verbiei trecea de la Suceava spre Hotin pe la sud de Dorohoi pe la Verbia, Corlăteni, Vorniceni, Tătărăşeni, Mileanca, Rădăuţi, Lipcani spre Hotin, drum pe care a trecut în 1561 Alexandru Lăpuşneanu de la Suceava în întâmpinarea lui Despot-Vodă care a mers la Suceava şi tot pe aici a trecut Mihai Viteazul în 1600 urmărindu-l pe Ieremia Movilă. Drumul cel Mare al Dorohoiului mergea spre Botoşani prin Sauceniţa, Văculeşti, Brăeşti, Leorda, şi Cătămărăşti (Cătămăreuţi). Drumuri între Prut şi Siret care treceau prin judeţ : Belceşi – Cepleniţa (din 1625)- Hârlău (1403) – Frumuşica – Stroeşti (1576) – Varniţa (1593) – Copălău (1860) – Botoşani (1546) – Cucorăni (1620) – Brăeşti (1644) – Dorohoi (1453) – Pomârla (1540) – Herţa (1606) – Molniţa (1546), – Cernăuţi (1408), cu 2 variante: prin Săveni la Herţa şi prin Mihăileni la Cernăuţi. 310820121178

DOROHOI, cel mai vechi punct moldovenesc pentru legăturile comerciale pe direcţia Cameniţa (din Podolia) şi Liovul, contând ca punct vamal încă din 6 octombrie 1408 (privilegiu acordat de Alexandru cel Bun negustorilor de animale din Liov), târg cu privilegii domneşti în care marele boier de divan „Mihail de Dorohoi” era sfetnic şi apropiat al domnitorului intre 1407 – 1437. La Dorohoi, care era reşedinţa de ţinut unde exista şi o curte domnească care ridicase în 1495 biserica „Sf. Nicolae”, s-a retras Ştefan cel Mare în 1499 după înfrângerea polonilor lui Ioan Allbert şi au prăznuit la biserica „Sf. Nicolae”. Obişnuit în zonă, acest mare domnitor a croit mai multe drumuri, spre Dimăcheni, Corlăteni, Vlădeni, Vorniceni că doar pe aproape sunt şi Codrii Cosminului cu pădurea amintind de polonii anului 1497 şi Mileanca unde sunt încă urmele „podului lui Ştefan” şi până la Ştefăneşti. Vornicii dorohoieni timp de 210 ani (1568 – 1778) devin cu timpul chiar domnitori (Ieremia Movilă, Eustraţie Dabija) sau cronicari (Miron Costin, Nicolae Costin, Ioan Neculce) toţi având contribuţii majore în dezvoltare zonei şi implicit în dezvoltarea căilor de comunicaţii. Şi mai târziu marii moşieri au avut contribuţii în dezvoltarea economică a localităţii şi zonei Anastasie Başotă (Pomârla), Iordache Costache Boldur Lăţescu (Hudeşti), Teodor Balş (Darabani), Alecu Curt (Hilişeu), Mihail Holban (Mogoşeşti), Ion Pillat (Miorcani), George Văsescu (Coţuşca), Gheorghe Burghele (Ibăneşti), Eduard de Burbure (Dersca), fost judeţ de sine stătător cu plăşile Başeu (la Săveni), Lascăr (Rădăuţi-Prut), Centru (Dorohoi), Siret (Zvoriştea) şi Herţa (Herţa). Municipiu din 1994.

(Ştefan Nicolau)