Contributorul este deţinătorul arhivei familiei Cucu. Constantin Gh. Cucu s-a născut la 19 mai 1873, în comuna Vorniceni, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie înstărită, tatăl său, Gheorghe Cucu, fiind un important proprietar funciar. A rămas orfan de mamă de la o vârstă fragedă, iar după ce tatăl său s-a recăsătorit, atmosfera din familie l-a determinat să plece de acasă şi să-şi ia soarta în propriile mâini. Nevoit să se descurce singur, nu a reuşit să parcurgă decât cursurile şcolii primare, suficiente doar pentru însuşirea meseriei de subchirurg. A fost directorul revistei Biblioteca Războiului. Arhiva a fost găsită în 2012 în urma demolării unei clădiri care a aparținut Liei Cucu, fiica lui Constantin Gh. Cucu. www.europeana1914-1918.eu

Arhiva familiei Cucu. Documente din Primul Război Mondial

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

FIGURI BOTOŞĂNENE DE ALTĂDATĂ – CONSTANTIN GH. CUCU (1873-1935)

 

Figuri botoşănene de altădată – Constantin Gh. Cucu (1873-1935)
Autor, Gheorghe MEDIAN

 

Mărturisesc că mi-a fost greu să găsesc un titlu pentru acest articol pentru că, subiectul său, priveşte un om, despre care, probabil, puţini au auzit. Lucrul este firesc, deoarece faptele sale l-au pus în lumină şi i-au dat notorietate doar în timpul vieţii, posteritatea ignorându-l, din păcate, aproape cu desăvârşire. Încercând să reparăm această nedreptate, vă oferim, în cele ce urmează, câteva date despre Constantin Gh. Cucu, suficiente, credem, pentru al scoate din uitarea la care a fost condamnat şi includerea sa, printre cei care au marcat şi nu oricum, epoca în care au trăit.

Cu câtva timp în urmă, documentându-mă asupra corespondenţei lui Nicolae Iorga cu Botoşanii, am întâlnit numele lui Constantin Gh. Cucu, printre cele ale celor mai activi corespondenţi ai istoricului, scrisorile sale relevându-l ca un fervent susţinător al iniţiativelor acestuia: înfiinţarea Casei de sfat şi citire ,,Nicolae Iorga” din Iaşi, lansarea unei campanii naţionale de susţinere financiară a familiilor victimelor răscoalei din anul 1907, înfiinţarea Tipografiei ,,Neamul Românesc” de la Vălenii de Munte(1) etc. Sumele generoase cu care Constantin Gh. Cucu a contribuit la concretizarea celor trei iniţiative luate de Nicolae Iorga, fac dovada faptului că era un om cu o bună stare materială, dar, mai presus de aceasta, că avea o viziune deosebită faţă realităţile sociale ale vremii, şi nutrea dorinţa sinceră de a fi, pe măsura puterilor sale, alături de orice demers care avea ca scop răspândirea culturii în păturile de jos, şi mai binele celor mulţi şi obidiţi.

Câţiva ani mai târziu, am avut ocazia să-mi completez cunoştinţele despre Constantin Gh. Cucu, din două surse, legate una de cealaltă: Dicţionarul Scriitorilor Botoşăneni, realizat de profesoara Ileana Turuşancu, în anul 1959, aflat în manuscris dactilografiat(2) în patrimoniul Muzeului Judeţean Botoşani şi o amplă scrisoare(3) trimisă acesteia, din Cluj, de fiica lui Constantin Gh. Cucu, Lia Henri Jacquier, păstrată în fondurile Direcţiei Judeţene Botoşani a Arhivelor Naţionale. Conform celor două surse mai sus citate, Constantin Gh. Cucu s-a născut la 19 mai 1873, în comuna Vorniceni, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie înstărită, tatăl său, Gheorghe Cucu, fiind un important proprietar funciar. A rămas orfan de mamă de la o vârstă fragedă, iar după ce tatăl său s-a recăsătorit, atmosfera din familie l-a determinat să plece de acasă şi să-şi ia soarta în propriile mâini. Nevoit să se descurce singur, nu a reuşit să parcurgă decât cursurile şcolii primare, suficiente doar pentru însuşirea meseriei de subchirurg. A suplinit însă lipsa instrucţiei şcolare prin lectură, fapt ce i-a permis însuşirea unei solide culturi generale, fapt confirmat şi de fiica sa, care în scrisoarea amintită mai sus scria:
,,Copil fiind, furând din orele de odihnă după muncă, a făcut clasele primare. Ce a studiat mai târziu, singur a studiat. Nu avea batalamale le mână, dar corecta deseori şi datele geografice şi istorice ale «învăţaţilor» cât şi «ciuntirile de gândire». Ştia, că învăţase doar din dragostea de a şti şi nu pentru a arunca praf în ochi cu o diplomă”.

În ceea ce priveşte averea de care dispunea, care i-a permis să facă numeroase acte filantropice, să publice pe speze proprii mai multe volume de poezii şi să editeze o revistă, tot ce a agonisit a fost rodul propriei sale munci, Constantin Gh. Cucu clădindu-şi viaţa, aşa cum afirmă fiica sa, ,,pe cele zece degete ale mâinilor lui, fără ajutorul nimănui”.

Constantin Gh. Cucu s-a stabilit în Botoşani în jurul anului 1900 şi a devenit cunoscut concitadinilor săi, prin maniera originală de a se comporta, mai cu seamă în raport cu autorităţile. Au făcut, nu odată, deliciul botoşănenilor, poeziile sale satirice la adresa autorităţilor oraşului sau a protipendadei, răspândite prin intermediul foilor volante, dintre care amintim pe cele intitulate ,,O petiţie la primar”, ,,O catastrofă la Botoşani” şi ,,Cojocelul la teatru”. Inclinaţia spre poezia cu caracter satiric explică, credem, faptul că volumul cu care a debutat ,,Încercări pripite”, publicat în anul 1914, cuprinde creaţii de această factură.
Exemplificâd talentul umoristic al tatălui său, Lia Henri Jacquier, transcrie în scrisoarea pe care am amintit-o, două strofe dintr-o poezie care a circulat prin intermediul foilor volante prin oraş, în care acesta îşi exprimă dezacordul faţă de iniţiativa reginei, aflată în vizită la Botoşani de a împărţi bani săracilor:..

citeste incontinuare ..

FIGURI BOTOŞĂNENE DE ALTĂDATĂ – CONSTANTIN GH. CUCU (1873-1935)