Cui să-i strig, mamă, durerea…

Cine mi-o mai spune oare
-Fata mamii, Marinuță…
sau la strâns de fân, tătuca:
-Stăi, copchilă…odihnește-te, o lecuță!

Cine mieilor le-o pune
în urechi canafi din lână,
la izvorul de sub sălcii
cin” le-o da apă din mână?

Cine-o aștepta la poartă,
când se-ntorc seara din șes,
mieilor să le dea boabe
și să-i strige, ales-aless…

Cine –o pune scândurele
pe sub streașină, cu scara,
la cuiburi de rândunele
când se-ntorc iar primăvara?

Cine, vara, sub salcâmul
înflorit și-nmiresmat
o să doarmă-n pat de scânduri
învelindu-se cu noaptea și cu cerul înstelat?

Cine de cu zorii zilei
când cocoșii dau concert,
sub cerdac pe nicovală o să bată, cântând, coasa
iar în sobă s-ardă focul, s- amiroase-a lapte fiert?

Când împovărat de gânduri
și de griji, jelindu-mi soarta,
întorcându-mă acasă
cine-mi va deschide poarta?

Mamă, iar e primăvară,
dar s-a-ntins pe sat tăcerea
ca-n mormânt, ca-n noapte-adâncă
cui să-i strig, mamă, durerea?…

Au ieșit miei la pășune
mai puțini și mai flămânzi,
pe morminte, toporașii
înfloresc de lacrimi uzi…

 1526871_377568449046633_1477116934_n

 

duminică, 2 aprilie 2017 21:07 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★