ÎNVĂȚÂND SĂ TE DEZVEȚI – Nostalgii de 16 ani.

Nu te-nvăţa cu ce a fost
Şi nici cu ce-ar putea să fie,
Să nu găseşti în toate-un rost
Şi nici în tot zădărnicie…

Nu te învăţa-n iubire
N-ar fi fericirea ta;
Precum viaţa în neştire
Trage moartea după ea.

Nu te învăţa să plângi
Nici să râzi în orice clipă;
Tot ce astăzi ai să strângi,
Va fi mâine o risipă.

Nu te învăţa în spaimă
Nici s-aduni curaj ca rest,
Nici în tine multă faimă,
Nici cu alţii prea modest.

Nu te învăţa să crezi
Nici nu da trădării sfinţii;
Tot ce-ţi este dat să vezi
Este doar un gând al minţii.

Nu te-nvaţă erou să fii
Sau pentru alţii o sfidare,
Să nu te-nveţi doar a găsii
Şi nici cu multă căutare…

Nu te-nvaţă doar să cerşeşti,
Dar nici prea mult să nu te dărui,
Şi tot ce-ar fi ca să clădeşti
Să fie doar cât poţi să nărui.

Nu te-nvaţă mereu s-asculţi
Dar nici cu vorbe despre sine,
Şi nu sta-ntruna cu cei mulţi,
Dar nici prea mult numai cu tine.

Nu te-nvaţă cu lung plictis
Dar nici prea mult preocupat,
Când ce se-ntâmplă nu-i un vis,
Dar nici nu pare-adevărat.

Tu să te plângi nu te-nvaţă,
Dar nici prea mult să te răsfeţi;
Rămâi la mijloc undeva,
Învăţând să te dezveţi…

 

marți, 2 ianuarie 2018 19:39 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★