Mă duc pașii…

vorniceniMă duc pașii, iară, fără vreun motiv
Pe cărarea arsă , pe drumeagul gol,
Răscolesc cu talpa frunze moarte, ninse
Și aud cum corbii se rotesc în stol…

Simt cum talpa arde, sufletul la fel
S-a întins pustiul, sufletul mi-i gol
N-a plouat de-o vară și-i atât de trist,
Peste mine corbii, tăbărăsc în stol…

Niciodată toamna așa de pustie
Ce de-o vreme-n mine, grea, s-a așezat,
Corbii-mi dau târcoale, stoluri călătoare,
Frunzele n-au vreme să-mi așeze-un pat.

Arde-n piept pădurea, arde-n piept ca jarul,
Vântul nu-ncetează răscolind buimac,
Nu s-așează rodul, corbii suri sunt gata
De o noua luptă, de un nou atac…

Aripile mele, frânte, sângerânde
Pașii lasă dâre cu miros înfrânt,
Pleacă vara-n goană corbii-și cată prada
Cu săgeti bolnave, aici, pe pământ!

 1526871_377568449046633_1477116934_n

 

luni, 19 septembrie 2016 20:21 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★