Mâine poate-i prea târziu

Poate s-or gândi copiii
Să mai vină și pe-acasă,
Am muncit o viață întreagă
Să o fac cât mai frumoasă.
I-am făcut gard de nuiele,
Porți sculptate ca-n vechime,
În ogradă râd în soare
Flori cu grații de regine.
Și fântână-am vrut la poartă
Cu flori și cu sfinți pictată
Când va fi în sat strânsură
Să bea apă lumea însetată,
Nu mai spun că în ogradă
De cum apar ghioceii
Zburdă, sar și fac prăpăstii
Vițelușii, iezii, mieii…
De se-opresc uimiți vecinii
Râd mușcatele-n ferestre
Toate aceste orătănii
Par desprinse din poveste .
În pridvor… macat de lână,
Pe cerdac… scoarțe cu flori,
Cât trăiesc eu dragii mamei
Fac din zile sărbători.
Numai nopțile de iarnă
Lungi și grele… ne par ani,
De când voi prin lumea largă
V-ați dus, mamă, după bani…
Și-ați lăsat părinții singuri
Numai dor… și-i greu, și plâng,
Raiul lor din curtea casei
Nu-l pot duce în mormânt.
Și vă cer, și vă așteaptă,
Și vă cheamă-n ceas târziu
Să veniți de-acum acasă
Mâine-i poate prea târziu….

 1526871_377568449046633_1477116934_n

 

duminică, 29 ianuarie 2017 14:04 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★