Mama…

Iertati-ma, dar n-ati vazut o mama?
Ca am lasat-o intr-un sat plangand,
Are la tample parul alb sub o naframa
Si un pieptar albastru, vechi, cu flori de camp.

De o vedeti, asa din intamplare
Opriti-va o clipa langa mama mea,
Si dati-i voi din partea mea o sarutare,
Si-apoi rugati-va la Domnul pentru ea.

Mai zaboviti cu ea doar o secunda,
Si mangaiati-i frutea-ncaruntita,
Iar daca ea incepe-atunci sa planga
Va rog sa-i stergeti lacrima cazuta.

Va rog, nu o intrebati ce-i fac copiii,
Pentru ca ea n-ar stii sa va raspunda,
Nu stie mama ca eu hranesc strainii,
Si c-am lasat-o singura si-atat de amarata.

Spuneti-i mamei, ca undeva departe
Copilul ei priveste-n fiecare seara cerul,
Si ca se roaga sa viseze-n noapte
Pe mama lui ce ii vegheaza linistita somnul.

Si de veti auzi ca mama…mama nu mai este,
Sa cautati o casa mica cu pridvor,
Deschideti usa si drept in fara, pe perete
Aprindeti candela sa dam lumina mortilor.

12456_438768729590620_608398285_n

vineri, 13 aprilie 2018 18:29 - Vorniceni News ★ ★ ★ ★ ★