Mamă, spune-mi o poveste…

cafea-cu-aroma-de-ploaieMă ucid aceste vremuri
Nu mă recunosc nici eu
Nici în fapte, nici în gânduri
Nici în versuri printre rânduri
Parcă nici în rugăciune, în genunchi
La Dumnezeu…

Mă simt mută și străină
Strig în gând și cer dreptate
Plâng , de fapt afară plouă
Pe obrajii stropii de rouă
Se usucă fără urme și alunecă
Pe pleoape…

M-a luat de braț tristețea
Nu mai am loc pe pământ
Toamnă, luna mea de miere,
Ia-mi din piept orice durere
Când cad trist la rugăciune
Iartă-mă că sunt.

Plouă peste tot și-n suflet
Ploaie rece, cadențată,
Eu în frunzele de-aramă
Mă-nvelesc ca-n haină, mamă,
Spune-mi noaptea o poveste
Și mă iartă…

 1526871_377568449046633_1477116934_n

 

miercuri, 12 octombrie 2016 20:25 - Vorniceni News ★ ★ ★ ★ ★