Nimic

Numără-mă, mi-ai spus,
şi eu încă sunt undeva
la mijlocul drumului
între zero şi infinit,
repetându-te.

Aminteşte-mă, mi-ai spus,
şi eu te uit clipă de clipă,
doar ca să mi te pot aminti
în clipa următoare.

Trăieşte-mă, mi-ai spus,
şi eu mor şi renasc
şi mor şi renasc
doar ca să am
cât mai multe vieţi
pentru a te trăi.

Apoi, n-ai mai spus nimic.
Atunci am luat nimicul
şi l-am făcut poezie.

 © 

VIOREL BOLDIS

luni, 26 decembrie 2016 20:47 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★