Nu e nimeni…

sursa foto: Stefan Bela

Pica frunzele din vie
Inima mame-i pustie,
Sta pe prispa si asteapta
Fata sa-i intre pe poarta.

Dar nu vine nimenea
Plange mama singurea
Ca e batrana sarmana
Sterge lacrimi cu naframa.

A cules mere tarzii
Si-i asteapta pe copii,
A primenit toata casa
N-are cui sa puna masa.

Nu e nimeni langa ea
Sa ii stearga lacrima,
Pica frunzele din vii
Dar nu vin ai sai copii.

N-are cui sa spuna dorul
Nu-i acasa nici feciorul,
A crescut baiat si fata
Si s-au dus in lumea larga.

Vin de doua ori pe an
Sa-i aduca niste bani,
Dar nu stiu cata durere
E-ntr-o noapte fara stele.

Cand maicuta ii asteapta
Si nu poate nici sa doarma,
Asteptand s-auda poarta
Si sa-si tina-n brate fata.

Copii departe de tara
Si o mama care-i cheama,
O aud doar frunzele
Ce ii sterg lacrimile.

Doamne cum trecura anii
Multe ploi in ochii mamei,
Frunza viei e brumata
Plange-o mama si asteapta.

Mi-e dor de copilarie
Si de frunza de la vie,
Mama mea cu par carunt
Vino-n vis sa te sarut.

12456_438768729590620_608398285_n

 

marți, 31 ianuarie 2017 19:21 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★