Nu plange …

Nu plange mama ca suntem saraci,
Eu m-am simtit bogat avandu-va pe voi,
Stiu c-ai facut tot ce ai putut sa faci
Si ca acum ti-ai da si viata pentru noi.

Imi vin prin gand franturi de intamplari
Si-mi amintesc cu drag copilaria,
Cum roboteai in prag de sfinte sarbatori
Ca sa ne-aduci in suflet bucuria.

Ce bogatii imi trebuiau cand va aveam pe voi,
Ce-as fi putut sa am atunci si n-am avut ?
Atata liniste era si chiar de mai aveam nevoi
Eu niciodata mama, n-am dorit mai mult.

Acum cand anii au trecut, s-au dus pe rand,
Cand tata a plecat si nu s-a mai putut intoarce,
As vrea ca tu sa nu-mi mai spui plangand
Ca mi-ai fi oferit mai mult dar n-ai avut ce face.

A trebuit sa iti imparti agoniseala ce-ai trudit,
Cu mare grija , cu mare teama si sfiala,
Copiilor care-au plecat cand s-au marit
Si ti-au lasat casuta batraneasca si gradina goala.

Vezi mama , azi simt nevoia sa iti multumesc
Ca tu si astazi crezi ca esti saraca,
Ti-am trimis bani, mi-ai spus ca nu-ti mai trebuiesc
Si ca-ti ajunge pensia sa-ti iei o haina pentru groapa.

Si chiar de azi am bani mai multi, nu-s fericit,
Sunt mai sarac cu anii ce ti-am stat departe,
Am saracit atunci cand tata a murit
Si toata bogatia lumii pe el nu mi-l intoarce.

12456_438768729590620_608398285_n

 

sâmbătă, 29 aprilie 2017 20:51 - Vorniceni News ★ ★ ★ ★ ★