Părinţi

463___familie_pozaTe uiţi din când în când la o fotografie…
Eşti cuminte şi zâmbeşti între părinţi;
Te-ai întoarce de-ai putea-n copilărie,
În îmbrăţişarea lor să te alinţi.

Ai agăţat-o pe perete la vedere…
Ca pe o icoană stai şi o priveşti;
Te-ai întoarce-n timp dac-ai avea putere,
Să le spui încă o dată că-i iubeşti.

Din fotografie mama te priveşte…
Ochii ei, lumina caldă a soarelui;
Tata-ţi face semn cu ochiul şi-ţi zâmbeşte…
Cât ai vrea să te întorci la pieptul lui.

Erau tineri şi frumoşi, trăiau în pripă…
Aveau de toate chiar dacă n-aveau nimic;
Te-ai întoarce de-ai putea pentru o clipă,
Să mai stai în casa lor încă un pic.

Scan0001

sursa foto: Grigore Horhoianu

Te-au învăţat câte în cer şi pe pământ…
Să pui sufletul în tot ceea ce faci,
S-asculţi şoaptele plutind uşor în vânt,
Sufletul cu mintea cum să îl împaci.

Să crezi în oameni şi-n a lor prietenie,
Să dai cu drag şi tot cu drag să şi primeşti;
Te-ai întoarce de-ai putea-n copilărie,
Să le spui încă o dată că-i iubeşti.

Timpul trece, nu iartă şi nu lasă…
Ai avut la rândul tău şi tu copii;
Pe un alt perete, într-o altă casă,
Stau vreo patru cinci fotografii…

Le privesc copiii tăi cu bucurie,
Le privesc de câte ori le este dor…
Tu zâmbeşti… de-acum eşti poezie,
Poezie-n sufletele lor.

 © 

VIOREL BOLDIS

joi, 14 iulie 2016 20:28 - Vorniceni News ★ ★ ★ ★ ★