Pericolul numit CADASTRU NAȚIONAL. Cine riscă să rămână fără propriul teren agricol?

Untitled_Panorama3Până în 2020, România trebuie să finalizeze ce deja a devenit un clișeu: cadastrul național – altfel nu va mai putea face plăți directe către fermieri. Cum ne-am trezit (din nou) prea târziu, cu puțin timp rămas pentru a finaliza aceste lucrări, există riscul mare ca o parte din cei care în prezent dețin titluri de proprietate să se trezească fără pământ.

Pe piața funciară este haos. Sunt titluri de proprietate care ”nu bat” cu realitatea din teren, sunt suprafețe intabulate ”din ochi”, sunt suprapuneri și cam tot ce ar putea transforma cadastrul național într-un dezastru. Motivul îl reprezintă heirupismul mioritic cu care ne grăbim acum să acoperim dezastru pe care l-a creat Legea fondului funciar nr. 18 din 19 februarie 1991.

La situația de acum nu vor încăpea toate suprafețelor și cine credeți că va rămâne fără pământ? Acei oameni săraci care n-au avut bani să își intabuleze terenurile și ca să evităm acest risc, ar trebui măsurate terenurile, să se vadă ce titluri au în spate. Se face apoi o cotă și vor încăpea toți. Adică nu mai dai 1:1, dai 96% din întreg tuturor, dar primește fiecare. Altfel, s-ar putea să ne trezim în situația în care cei mai amărâți să rămână fără terenuri pentru că cei mai avuți și-au intabulat terenurile și cei care n-au avut bani, rămân pe dinafară(…) Pentru că până acum s-a măsurat cu compasul, cu ruleta. Când n-a încăput, au zis hai că îl băgăm și pe ăsta să îi închidem gura, că se putea. Acum, cu noile metode de măsurare și de calcul nu mai merge. Trebuie să măsori și să pui corect”, avertizează Nicolae Sitaru, fermier din județul Ialomița care urmărește cu atenție ceea ce se întâmplă cu politica funciară la nivel național.IMG_17071

Totodată vicepreședinte al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România, Sitaru este de părere că totul s-a făcut împotriva celor care lucrează pământul încă de la început.

”Să o luăm de la început. Legea 18 (Legea fondului funciar nr. 18 din 19 februarie 1991 – n.r.) a fost o lege prost făcută și prost pusă în practică. De ce a fost prost făcută? Nu a reflectat situația proprietății de când au fost luate terenurile, nu s-au redat vechile proprietăți. Dacă era să se redea, trebuia ca, așa cum s-au luat atunci mijloacele de producție, trebuia să se dea mijloacele de producție înapoi odată cu pământul. Pentru că s-ar fi născut altfel de agricultură în România. Adică la 100 de hectare se dădea și un tractor, iar la 200 de hectare și o combină, se făceau mult mai multe nuclee de dezvoltare în agricultură. Așa s-a ținut totul la stat, la IAS-uri, spre exemplu. Țăranilor le-a dat pământul după zeci de ani în care aceștia nu au mai lucrat suprafețe agricole pe cont propriu, marea majoritate au zbârcit-o și s-au trezit după câțiva ani că nu le mai trebuie pământ. Deși dorința țăranilor a fost foarte mare de a avea pământul înapoi și chiar după Revoluție era o frenezie: veneau zeci de mașini cu oameni la săpat de porumb. Dar acum agricultura nu se mai face cu sapa.hhhjk

Revenind însă Legea 18, este foarte necesar să scăpăm de efectele sale nedorite, pe care noi agricultorii le-am acoperit oarecum prin comasarea terenurilor prin înțelegere între ferme. În mod normal, comasarea terenurilor nu trebuie să se facă între fermieri, ci între proprietari, ori asta e imposibil în România cu actualul cadru legislativ. Sunt situații acum în 2016 când un cetățean a avut pe Legea 18 un hectar în cinci locuri. A murit, au venit cinci copii la moștenire, hectarul acela în cinci locuri s-a împărțit în cinci bucăți – adică fiecare bucată în cinci bucăți. Între timp, unii dintre moștenitori au murit și ei și acea bucată s-a împărțit de s-a ajuns la situații de ai 30 de centimetri de teren arabil. Deci dintr-un hectar se poate ajunge la 30-40 de bucăți pe care trebuie să le intabulezi. Eu personal, săptămâna trecută am cumpărat o cotă de o optime din două hectare ce erau puse în 4 locuri. Închipuiți-vă, opt ori patru, a 32-a parte din suprafața respectivă.IMG_1353

Revenind însă Legea 18, este foarte necesar să scăpăm de efectele sale nedorite, pe care noi agricultorii le-am acoperit oarecum prin comasarea terenurilor prin înțelegere între ferme. În mod normal, comasarea terenurilor nu trebuie să se facă între fermieri, ci între proprietari, ori asta e imposibil în România cu actualul cadru legislativ. Sunt situații acum în 2016 când un cetățean a avut pe Legea 18 un hectar în cinci locuri. A murit, au venit cinci copii la moștenire, hectarul acela în cinci locuri s-a împărțit în cinci bucăți – adică fiecare bucată în cinci bucăți. Între timp, unii dintre moștenitori au murit și ei și acea bucată s-a împărțit de s-a ajuns la situații de ai 30 de centimetri de teren arabil. Deci dintr-un hectar se poate ajunge la 30-40 de bucăți pe care trebuie să le intabulezi. Eu personal, săptămâna trecută am cumpărat o cotă de o optime din două hectare ce erau puse în 4 locuri. Închipuiți-vă, opt ori patru, a 32-a parte din suprafața respectivă.

sursa: agrointel.ro

duminică, 14 februarie 2016 13:14 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★