PLAGIAT

foto: Dorina Costras Art

Am plagiat dulceaţa ce fumegă-n cuvinte
Din ultimul poem asfixiat în plic…
Eu n-am atâta geniu şi nici atâta minte
Să pot sculpta o „artă” din ce părea nimic.

Am plagiat tăcerea din ultimele ore,
Şi gestul cu inelul pe mână aşezat..,
Şi dacă ochi-mi verzi încep să te adore,
Să ştii că şi privirea e tot un plagiat.

Am plagiat revolte şi frământări rebele,
Şi ploile sub care stăteam atât de strânşi.
Am plagiat restriştea şi lacrimile mele,
Şi-am plâns atunci cu plânsul împrumutat din plânşi.

Am plagiat destinul savantului cu pipa,
Şi zâmbetul grimasă, din îngeri l-am sortat;
Am plagiat azurul, avântul şi aripa
Şi zborul către tine din şoimi l-am plagiat.

Am plagiat decorul în care te-aşteptam,
Am pus odăii mele parfum şi crizanteme..,
Am plagiat din Shakespeare să-ţi spun cât te iubeam,
Şi pe Hercule însuşi, să n-ai de ce te teme.

Am plagiat trufia îngălbenită-n gesturi.
Şi toată tragedia la care sunt părtaş.
Făceam pe generosul când aruncam cu resturi
La două patrupede rămase în oraş.

Am plagiat nobleţea iubind iluminaţii
De-aceea sub tăcere mereu ţi tot citam…
Am adunat în mine un veac de generaţii,
Şi când vorbeam de genii, pe ei îi plagiam.

Sfârşitu-mi e aproape, dar nu socot din el
Să fac mărturisirea acestui lung păcat;
Când văd sub ochii mei cum toţi se sting la fel..,
Şi moartea mea la rându-mi, va fi un plagiat.

 

duminică, 19 martie 2017 14:05 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★