Privindu-te…

Privindu-te…
Întinde mâinile, măicuță, și lasă-mă să le sărut,
Văd că-s crăpate ca pământul și arse-s ca un vas de lut,
Iar ochii tăi sunt plini de lacrimi când la icoană te închini,
Picioarele te dor , se vede, abia- abia de mai îngâni
Cu vorba-ți caldă și blajină pricesne către Domnul Sfânt,
Iar când te pierzi în rugăciune te-nalți și tu de la pământ…
Întinde mâinile cu care atâția prunci ai legănat,
Atâtea flori ai strâns în palme, atâtea frunți ai mângâiat,
Ai dus cu-aceste palme sfinte, pline de răni și de arsuri
Atâtea străchini cu bucate și ai hrănit flămânde guri.
Mai porți și-acum, tocit de vreme, inelul tău de cununie
Ce-ți amintește tinerețea cu bruma ei de bucurie…
Cu-aceste palme sfinte, maică, ai secerat lanuri întregi
Și-n anii grei de suferință ai îmbrăcat oameni betegi.
Ai semănat și-ai strâns, cu trudă, pân-ai văzut inul fuioare
L-ai tors și l-ai țesut, din pânză fin -ai cusut strai de sărbătoare,
Cu -aceste două mâini muncite…întinde-le să le-ncălzesc,
Din palme, așa ca dintr-o carte mă lași, măicuță, să citesc
Această biblie a muncii și-această pildă de iertare
Ce-ai învățat din leagăn parcă s-o dăruiești la fiecare…
Nimic nu ceri, nimic din câte prin fața ochilor tăi calzi
În straiele strălucitoare se preamăresc oamenii , azi…
Tu spui mereu o rugăciune, și ierți , și rabzi, ești ca icoana,
Privindu-te văd parc-o lume ce nu mai e, și-o văd pe MAMA…

 1526871_377568449046633_1477116934_n

marți, 4 iulie 2017 17:53 - Vorniceni News ★ ★ ★ ★ ★