România Mare

Ce faci ţară, draga mea, că ţi-s munţii goi de brazi…
Vine iarna şi-o fi frig, şi-o să tremuri, şi-o să cazi
în prăpastia ce-o sapă însuşi fiii tăi români.
Ţară dragă, stau prin preajmă-ţi hoarde de străini şi câni.
Mult îţi mai lipsesc, oh, ţară, patrioţii de-altădată,
ce cu inimile pline de iubire adevărată,
îşi dădeau până şi viaţa pentru a ta izbăvire…
Astăzi, Parlamentul tău e un cuib de nesimţire.
Patrioţii de-altădată i-au scos până şi din cărţi…
Iară eu, orfan de tine, am scăpat prin alte părţi.
Să mă ierţi, oh, dragă ţară, m-oi întoarce-ntr-un târziu,
cum se-ntoarce la o mamă un rătăcitor de fiu.
Oh, ţară dragă, ţară dragă, dacă-n locu-ţi aş fi eu,
mi-aş lua munţii şi codrii şi-aş scăpa la Dumnezeu,
i-aş lăsa pe toţi aceia care nu mai cred în tine,
să trăiască şi să moară în a lor pustii destine.
Şi când vor vedea că n-au nici pământ de îngropare,
poate atunci vor înţelege ce-i cu România Mare.

 © 

VIOREL BOLDIS

duminică, 6 august 2017 21:10 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★