Scrisoare mamei

Hei, mamă, ce mai faci, cum mai eşti?
Ce mai e nou pe la Ţigăneşti?
Eu n-am crescut, sunt tot aşa cum mă ştii,
Cu capul în nori şi plin de poezii,
Cum îmi prezise o ţigancă cu ochi de catifea,
Uitându-se pieziş pe fundul ceştii de cafea.

Hei, mamă, eu casă încă nu mi-am luat,
Trăiesc într-o carte ca şi într-o gură de sat;
Mă hrănesc cu poezii… te doare ce-ţi spun?
Ştiu, mamă, dar hai pe la noi de Crăciun.
Fetele sunt bine, îţi trimit o poză de-a lor,
Să le vezi, să-ţi mai treacă din dor.

Hei, mamă, nici nu ştiu ce să-ţi mai scriu;
Eu tare mult acasă aş vrea să viu,
Dar lumea e rea, banii lipsesc, tu ştii bine…
Oh, mama dragă, să nu fii supărată pe mine.
Să te rogi, aşa cum ştiu că faci mereu,
Să ne ajute pe toţi bunul tău Dumnezeu!

 © 

VIOREL BOLDIS

miercuri, 8 martie 2017 21:55 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★