Sonet fără somn

Ciudată starea asta de melancolie. 
S-a răsturnat carul cu dor în mine,
că mor de dor şi n-am habar de cine.
De s-ar mai duce dorul pe pustie.

Iar noaptea parcă da să se încline
mai înspre luna cea portocalie
şi tot mai albă e şi tot mai vie;
Nici ea nici dimineaţa nu mai vine.

Încerc să număr oi, ca altădată,
să-mi vină somnul, dar de somn nici gând,
şi uite-aşa se duce noaptea toată.

Mai iau o carte, mai citesc un rând;img
Ciudată starea asta, prea ciudată,
să simţi că pierzi ce n-ai avut nicicând.

 © 

VIOREL BOLDIS

marți, 25 octombrie 2016 22:55 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★