SPRE LACRIMILE TALE

Să calci peste deliciul de a muri în tine,
Să-mparţi apoi în doi povara de a fi;
Trădându-ţi cu-o privire eternele suspine,
Doar ca să guşti nădejdea întâiei poezii.

Când şansa de-a fi singur o pierzi pe un sărut,
Spre celălalt durerea îţi curge în secret,
Rămâne doar dulceaţa din câte te-au durut
Ascunsă pe amurgul din cel mai trist regret.

Să poţi să fii pereche în drama dezolării,
Ca să compui destine cu alte-nchipuiri;
Când dorurile tale vândute aşteptării,
Îngheaţă pe speranţa uitată-n amintiri.

E-un cântec când tresari la primul tău fior,
Când inima-i ecoul cerut de depărtări,
Iubirea ta plutindă, e moartea ei în zbori
Întoarcerea la frigul întâiei singurări.

Când dragostea în taină începe să te-anime,
Sătul de tine însuţi, în altul vei fugi.
Muncind în doi la vraja iubirii anonime,
Rămâne-vei cu plânsul a tot ce-ai vrut să fii.

 

vineri, 3 martie 2017 22:59 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★