Tot omul…

Aud sub pași frunza gemând
Și-aș vrea să n-o strivesc sub talpă,
Dar o aud parcă șoptind:
Mergi mai departe, ai curaj și calcă ! vorniceni biserica veche

-De mult nu mă mai doare pasul
Ce mă strivește fără milă,
Că într-o zi și ție o să-ți vină ceasul
Să fii la fel ca mine sub stratul de argilă !

-Vezi, pe undeva ne înfrățim în trup,
Și poate și-n destin și chiar în soartă,
În toamnă toate frunzele se rup,
Tot omul va ajunge într-o zi sa cada.

Aș vrea ca să-i răspund frunzei căzute,
Să-i spun că noi nu suntem frați,
Dar o privesc și știind că nu m-aude
Mă tot feresc să nu o calc sub pași.

Dar vântul o ridică-n calea mea
Și frunza zboară printre pomii goi,13600011_857525941048228_81578270000047265_n
Iar sus pe boltă se aprinde prima stea
Ce va cădea și ea odată lângă noi.

12456_438768729590620_608398285_n

 

sâmbătă, 5 noiembrie 2016 22:15 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★