TU ÎMI FACI IUBIREA GRI

foto: Dorina Costras Art

Şi multe buze-am sărutat, dar nu pe toate le-am gustat…dar tu eşti numai miere…
Ţi-aş da un astru de ai vrea, şi îngerii din palma mea…şi ce puţin mi-ai cere…
În casa ta turnam dreptatea, la pragul ei, eternitatea, şi morţile la geam.
Ţi-aş da căderea din castane, secretul legilor umane, dar fericirea nu o am.

Întinde-ţi umbra mâinii stângi, şi prin tulipe să mă plângi, împrăştiindu-mi slava,
Acestor triste-ncremeniri, le bem deliciul din iubiri şi somnului, otrava.
Epustuflantă mi-ar părea, o altă viaţă-n grija ta, cu altă-ndatorare…
În ochii mei să te dărâm, să mori plutind pe caldarâm de-atâta adorare.

Un vagabond din mine trist, mă tot sileşte să exist în lumea lui, cu el.
De-aceleaşi griji împodobiţi, de-aceeaşi soartă hăituiţi căzută în măcel…
Dar parcă tu îmi dai ceva…”ceva” ce nu-i din lumea mea şi nici din lumea lui,
Eu vreau să mor de dragul tău, iar el, aşa cum este, rău, de dorul nimănui.

Arcuită în aluzii…în ce decor îmi torni iluzii, de eu te răsplătesc cu ora?
Rupi linişte din trupul meu, adorm şi mă trezesc un „zeu” din somnul tuturora.
Pe ridul zorile căzute, albesc ispitele durute din negrul de a doua zi;
Şi-l mituiesc pe Dumnezeu.., căci „El” e doar ce nu sunt „eu”, şi tu îmi faci iubirea gri.

 

duminică, 19 martie 2017 13:52 - Radu Glisă ★ ★ ★ ★ ★