Scrie,
Pe zidurile inimii,
Motivul întristării tale,
Si ,
Când crezi că ai terminat
Lasă primăvara să vină…
Ordinea desăvârşită din gând
A fost răscolită de tristeţe.
-Cine, calcă cu bocancii
Pe sufletul tău?
Stiu
Că suferinţa
Se împarte la doi…
Unul departe, aproape de soare…
Celălalt ,
Rămas muritor pe pământ.
Nici amurgul, nu-l va aduce mai aproape,
Nici ochii aţintiţi asupra-i.
Poate doar tăcerea,
Sau poate primăvara.
-Când va veni primăvara
În sufletul tău…
Sau iarăşi nu-i vorbeşti?
Sunt
Atâtea feluri de a primi primăvara în suflet.
Te va ierta,
Şi poate… te va îmbrăţişa
Pentru totdeauna!