Şi mă duce către tine, tot mereu… şi dinadins!

Şi mă poartă fără vină, deşi drumu-i ştiu şi zarea…
Iar de-atâta întristare, nici nu-i mai ascult chemarea!

Mi-ai ascuns atâta vină şi mereu m-aştepţi umil,
Eu te-am părăsit, dar, cine nu-nţelege un copil?
Numai tu-i păstrezi cărarea, şi-i pui iarba-n drum şi flori,
Dac-o fi să vin la tine, am să vin de sărbători…

Când pe vale, domol curge, pârâuaşul cu-amintiri,
Din îndepărtata vreme şi din primele iubiri.
Îmi voi face haină scumpă, să-mbrac satului parfumul,
Când s-or scutura salcâmii şi de floare-or ninge drumul!

Voi veni când pe cărare, dau în floare macii roşii
Şi pe draniţa căsuţei, cântă -n zori de zi cocoşii,
Când pe vale, încă tineri, merg la coasă moşi cu barbă
Şi din urmă, vin fecioare, să adune flori din iarbă.

Am să vin, când, în pădure-s triluri de privighetoare,
Şi-n cireşi, se coc cireşe… albe, negre… dulci,amare….
Am să vin, când înfloreşte crinul alb, şi albi salcâmii…
Şi de m-ai uitat n-ai teamă, că m-or recunoaşte câinii!

Am să vin, când încă poarta de intrare ţi-i deschisă
Şi prin iarbă, joacă hora cărăbuşi cu barba ninsă!
De mă vezi din depărtare, pune clopotul să bată…
Când voi sui cărăruşa, mi-o ieşi măicuţa-n poartă!