Parcă aştept să vină primăvara
Deşi, nici iarna încă n-a venit.
Să cadă iar omăt pe toată firea,
Şi-orice copil… să zburde fericit!
S-albească uliţi, şi s-albească, case
Şi grijile, să se afunde-n nea.
Din coşuri fumul alb, fuior să iasă,
Şi-n prag s-apară iar, măicuţa mea!
Oh, sania cu tălpi de lemn, cred…ştiu,
Tot ros-au carii fără milă-n ea,
De ce, e derdeluşul inimii pustiu…
Şi-n mine, parcă moare cineva?
De-atâta aşteptat vin ploi târzii,
De toamnă poate, sau, de primăvară,
Dar cine să-nţeleagă ce stihii…
Prin inimi se abat şi ne omoară?
Pierit-a gând de vis , de frumuseţe
Se stinge… orice fior de bucurie,
Căci fără iarnă, viata-i o tristeţe,
Şi-n veci n-ai să te-ntorci, copilărie…