Bună dimineaţa, lume mohorâtă…
Ţi-e chipul iar de ploaie şi furtună,
Pe fruntea ta, nori negri se adună
Şi -ai devenit confuză şi urâtă!
Bună dimineaţa, oameni prea grăbiţi…
Cu nopţile de iad şi de păcate,
Cu prea puţine clipe-adevărate
Şi prea puţin, reali şi fericiţi!
Bună dimineaţa, într-un ocean de lacrimi
În care ne scăldăm ca-ntr-un balsam,
Ne amăgim c-a mai trecut un an…
Şi viaţa ni-i de drame… şi de patimi!
Bună dimineaţa, lume trecătoare,
Cu zâmbet fals şi vorbele de vânt,
Ai strâns averea multă pe pământ
Dar, te petreci…nu eşti decât o boare…
Bună dimineaţa, lume de ocară,
Vezi, te-a nins iarna şi te-a curăţat…
De toate relele… şi de păcat,
Hai … fii mai bună–n astă primăvară!
