Urăsc femeia, cu toată dragostea ce pot,
cu tot ce-i bun în mine şi socot
că nu-i mai mare taină decât ea,
şi aş muri-o vie de-aş putea.
În zi mi-e noapte şi în noapte zi,
ea ştie totul şi chiar de nu ar şti
nimic nu s-ar schimba în viaţa mea,
că nu-i mai mare taină decât ea.
Iubesc femeia, cu toată ura ce n-o am,
cu tot ce-i rău în mine şi viclean,
că nu-i mai mare taină decât ea,
şi aş trăi-o moartă de-aş putea.
În cer pământ e şi-n pământ e cer,
din ea nasc toate şi toate-n dânsa pier,
nici înger nu-i nici diavol – bună – rea,
că nu-i mai mare taină decât ea.

VIOREL BOLDIS