Că eram copil odată, iarna iar mi-aduce-aminte
Că îmi înghețau obrajii, si-aveam inima fierbinte
Că intram în casa noaptea , si-adormeam la lumânare!
Ma certa zâmbind măicuța, si-mi dădea o-mbrățișare…
Adormeam fără de gânduri, si-aveam lumea-n buzunare…
Iarta-ma copilărie, ca să vrut sa fiu om mare!
Ningea zarzărul în curte, doar povesti cu zmei și iele,
Iar eu la lumina lunii, culegeam zâmbind și stele…
Mă-ntreceam în vis cu norii , desenând și munți și mare…
Iartă-mă copilărie, ca am vrut sa fiu om mare..
Hai mai lasa-ma o clipa, sa te simt, sa te zăresc
Si-ti promit de data asta, iti promit sa nu mai cresc…
Azamfiricai ZÂNA