Mereu ne zbatem şi mereu fugim
Spre alte ţeluri, alte aventuri,
Firul vieţii noi ni-l încâlcim
Şi ni-l îngreunăm cu reci armuri.
De-s piedici multe ori de-i drumul greu
Să progresăm noi nu mai contenim,
Fărâmă ruptă din însăşi Dumnezeu,
Urâm adesea, de-a pururea iubim.
E grea armura şi umerii ne dor
Şi fuga ne e toată un suspin,
Dar inventarăm aripi, continuăm în zbor,
Noi nu cedăm, noi nu ne poticnim.
Spre alte culmi, privirea-n depărtare,
E vremea noastră să călătorim,
Căci vrem răspuns la orice întrebare
Nu să-l avem, ci să-l descoperim
Şi chiar albiţi şi chiar dacă ne doare,
Noi nu cedăm, noi orice-ar fi, trăim!
