CÂT DE TRIST ÎNTUNERICUL

Cât de trist stă întunericul în el însuşi…
Trist ca o noapte ploioasă
pe o muchie de coasă.
Se lăfăie în el tăceri şi frici nemăsurate,
găuri negre şi găuri negre doar pe jumătate.

Cât de trist stă întunericul în buza luminii…
Trist ca un cireş uscat în vie
pe o muchie de glie.
Se lăfăie în el viermi şi frici nemăsurate,
cireşe coapte şi cireşe coapte doar pe jumătate.

Cât de trist stă întunericul în carnea mea…
Trist ca un poet din lume şters
pe muchie de vers.
Se lăfăie în el femei şi frici nemăsurate,
iubiri întregi şi trăite doar pe jumătate.

Viorel Boldis
”Lupta pentru suprematie”Daniel Relenschi-pictor