Conform traditiei locale, se considera ca pe locul actualei comune Vorniceni inca inainte de 1400 au existat citeva catune si anume la punctul Tiganca (catunul Tiganesti) si dupa deal in padure la punctul numit Dumeni erau citeva case numite Dumesti. Din povestirile carturarilor satului din prima jumatate a secolului al XX-lea reiese ca, prin cartea de danie a lui Alexandru cel Bun, la 1402 Matei Tofan, vornic la curtea Domneasca a Tarii de Jos, a primit in proprietate mosia inconjurata de satele „Varzarestii Mari, Selistea Veche, Buda, Pitusca, Tatarestii si Capriana”. Se mai afirma ca acest vornic a gasit mai frumoasa valea catunelor Dumesti si Tiganesti. Din aceasta cauza el a mutat vatra satului in a treia vale, pe drumul mare ce ducea spre schitul Caprianei, cu numele improvizat de atunci al vornicului -„Vorniceni”. (ANRM, F. 339 i. 1 d. 8241 f. 9-10.) Asa cum s-a putut vedea din legenda satului care, intre altele, este sprijinita de specialisti, denumirea satului provine de la cuvintul „vornic” (in slavona „dvornic”) (Vezi si Anatol Eremia, Nume de localitati. Studiu de toponimie moldoveneasca, Chisinau, 1970, p. 118.) Din aceasta cauza gasim ca in continuare este potrivit sa ne referim, fie si sumar, la semnificatia notiunii de „vornic”. Din timpuri stravechi vornicul in Moldova era unul dintre cei mai inalti demnitari ai tarii, fiind si membru al divanului. El avea functii judecatoresti si totodata aplica sentintele pronuntate, fiind ajutat de un aparat de constringere. Initial veniturile vornicului se formau din amenzile si taxele incasate de la impricinati, precum si din darurile primite de la supusi. Supusii sai directi erau vornicul al doilea si vornicul al treilea, cu aceleasi atributii, dar in litigii de importanta mai mica. In secolul al XV-lea dregatoria se dubleaza, apare un mare vornic al Tarii de Sus pentru tinuturile din nordul tarii si un mare vornic al Tarii de Jos, pentru tinuturile din sudul tarii. In epoca fanariota activau simultan cite 5-6 mari vornici. Existau si alte categorii de vornici cum ar fi: vornic de gloata, sau vornic de curte c are era seful dregatorilor de la curtea domneasca; de asemenea exista vornicul de poarta, judecator in litigii neinsemnate, care-si facea serviciul la poarta curtii domnesti in secolele XV-XVIL in secolele XVIH-XIX era hotarnic si pretuitor al bunurilor mobile si imobile la vinzarea si cumpararea lor. Vornicul de tinut era un dregator superior dispunind in unele tinuturi de imputerniciri administrative si judecatoresti. Vornicul doamnei era seful personalului care ingrijea de sotia domnului Moldovei; se mai numea si Cupar. Vornicul de aprozi era in secolele XVIII-XIX seful aprozilor sau micilor slujbasi care executau sentintele Divanului in materie de drept civil. Vornicul de obste in secolele XVIII-XIX era membru al Divanului, administrator al fondului care ajuta mosierii saraciti. In plus, acest vornic supraveghea respectarea legii. El ancheta si uneori judeca procesele de drept succesoral. Vornic de Vrancea era loctiitorul starostelui tinutului Putna in ocolul Vrancea. Vornic de tigani era administratorul principal si judecatorul tiganilor domnesti. Vornicul satului era reprezentantul autoritatilor administrative de tinut in sat si era numit in general din rindurile taranilor. Acest vornic era, de regula, scutit de bir si de alte impozite, insa cota lui erau obligati s-o plateasca consatenii. El avea dreptul sa j udece litigii neinsemnate ale consatenilor si sa-i pedepseasca pentru mici incalcari de lege. {Enciclopedia Sovietica Moldoveneasca, voi. II, Chisinau, 1971, p. 82.) Este adevarat, in legatura cu data intemeierii localitatii unele surse tiparite, cum ar fi, de exemplu, Dictionarul Statistic al Basarabiei, publicat la Chisinau in 1923, arata ca „anul infiintarii satului Vorniceni este neprecizat”(p. 298), iar altele indica drept data de intemeiere a satului anul 1618 {Enciclopedia Sovietica Moldoveneasca, voi. II, Chisinau, 1971, p. 82.) Documentar insa satul Vorniceni este mentionat pentru prima data la 25 aprilie 1420. Iata continutul documentului care ne intereseaza: „Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Tarii Moldovei. Facem cunoscut cu aceasta carte a noastra, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se ca aceasta adevarata sluga a noastra si credincios boier, pan Oana vornic, a slujit mai inainte sfintraposatilor nostri inaintasi cu dreapta si credincioasa slujba, iar astazi ne slujeste noua cu dreapta si credincioasa slujba. De aceea, noi, vazind dreapta si credincioasa lui slujba catre noi, l-am miluit cu deosebita noastra mila si i-am dat in tara noastra, in Moldova, satele anume Cornestii si Miclauseni si Loznova si Sacarenii si Vornicenii si Dumestii si Tiganestii si Lavrestii si Sadova si Homicesti. Toate acestea sa-i fie de noi uric, cu tot venitul lor, lui si copiilor lui, si nepotilor lui, si stranepotilor lui, si rastranepotilor lui si intregului lui neam, cine se va alege cel mai apropiat, neclinit niciodata, in vecii vecilor. Iar hotarul acestor sate care sint la Bicovat sa fie incepind de la manastirea lui Varzar, pe deasupra prisacii lui Acibo, pe virful Horodistei, la virful Lozovei, la podul lui Girlanici, de la fintina Mica pina la Fintina Mare, iar de la Fintina Mare, deasupra, la poiana Tirnaucii, de la poiana lui Chiprian, cu moara de pe Bic, din Lunca cea Mica, si catre Poroseci si de la Porosaci, la gura Pituscai, la selistea lui Tigomir, iar de la selistea lui Tigomir, pe deasupra Homicestilor si deasupra Sadovei, si de la obirsia Sadovei Ia gura Conelii, iar de la gura Conelii, pe deasupra, la manastirea lui Varzar. Si in acest hotar sa-si intemeize prisaci, cite va putea sa intemeieze. Si ii intarim hotarele vechi, pe unde au fost din veac. Iar la aceasta este credinta domniei noastre, a mai sus-scrisului Alexandru voievod, si credinta iubitului fiu al domniei mele, Ilias voievod, si credinta tuturor copiilor nostri si credinta boierilor nostri: credinta panului Mihail si a copiilor lui, credinta panului Grinco si a copiilor lui, credinta panului Dragos si a copiilor lui, credinta panului Giurgiu si a copiilor lui, credinta panului Sandru si a copiilor lui, credinta panului Negrea, credinta panului Ilias, credinta panului Villcea, credinta panului Mindricica, credinta panului Dan ceasnic, credinta panului Nesteac si a copiilor lui, credinta panului Stan vistier, credinta panului Ivan Detco, credinta panului Opris, credinta panului Domoncus stolnic, credinta panului Stoian Procelnic, credinta panului Ciurba si credinta tuturor boierilor moldoveni, si mari, si mici. Iar dupa viata noastra, pe cine Dumnezeu il va alege domn al tarii noastre, Moldova, sau din copiii nostri sau din neamul nostru sau oricine acela sa nu clinteasca dania noastra, ci sa-i intareasca si sa-i imputerniceasca pentru ca i-am dat pentru dreapta si credincioasa slujba a tatalui sau si pentru slujba Iui. Iar pentru mai mare intarire a tuturor celor mai sus-scrise, am poruncit slugii noastre credincioase, pan Isaia logofat, sa scrie si sa atirne pecetea noastra la aceasta carte a noastra. La Suceava, in anul 6929 (1420) aprilie 25 (Documenta Romaniae Historica. A. Moldova (1384-1448), voi. I, Bucuresti, 1975, p. 67-68; in alte surse apare „Dvorniceni” sau „Dvorniciani”: Documente privind istoria Rominiei. Veacul XIV-XV. A. Moldova, Bucuresti, 1954, voi. I,p. 41-42; Gh. Ghibanescu, Surete siizvoade, Iasi, 1927, voi. XVIII,p. 15-17.) Al doilea document in care se mentioneaza satul Vorniceni tine de anul 1560. Fiind semnat de Alexandru Lapusneanu, domnitorul de atunci al Moldovei, documentul respectiv este important pentru noi si prin faptul ca fixeaza data trecerii mosiei satului in proprietatea manastirii Capriana: „1560,11 aprilie… Adica binevoindu domnia me cu al noastra buna vrere din curata si luminata inima, dintru toata al noastra buna voie si ajutorul lui Dumnezeu am facut domnia me pentru sufletul si mintuirea domniii mele… si de Dumnezeu daruitii fii domnii mele, si ma dat si am miluit domnia me al noastra din nou zidita a nostru rugamanastire Capriana, unde esti hramul Adormirii presfintii stapinii noastre de de Dumnezeu nascatoare si pururrea ficioara Maria, si am dat satili anume: Lozova, si Miclausenii, si Pirjoltcnii, si Onestii, si Sadova, si Balicenii, si Lucenii, si Vornicenii, si Dumenii, si Glavasanii, si Bretiscanii, si Zapenii, si in jos Purcarii, la fintina Purcarilor, si cu un ezar si toate girlile Fatului, si Fincova, si Pepelii, unde cade in toata balta Copanca, si toate partile satului Papautii, si Alexintii, si vadul Ciorastii, si trii falei de vie Cotnar, si patru saiasa de tigani, anume: Petrea cu fimeia si cu copiii lor, si Ioan cu fimeia si cu copiii lor, si Dragan cu fimeia si cu copii lor, si Vlad cu fimeiea Si cu copiii lor. Toate acestea mai sus scrisa sate si acele mai sus scrisa trii falei de vie de la Cotnari, si aceste patru salase de tigani ca sa fie de la noi a noastra sfinti rugi manastirii Capriana, unde este hramul Adormirea Presfinti de Dumnezeu nascatoare, uricu si cu tot nestramutat nici odinioara in veci de veci. Iara hotarul acestor mai sus scrisa sate ca sa fie a tuturor satelor, cu iazuri si cu mori, pe unde vor fi locurile, si dupa a sale vechi hotare, pe unde din veci au umblat. Si inspre aceasta este credinta noastra de mai sus scris, Alexandru voda, si a preiubitilor fii domniii mele: Ionascu, si Bogdan, si Mihail, si Petru, si credinta tuturor boierilor nostri, dumnealor: loanMotocu vornic, si Negoe, si Vascan Movila pircalabu, si Alexa Bodei pircalabu, si Petrea Circovici, si Ioan, si Cirstea pircalabu de Neamt, si Vascan si Andrii pircalabi de Cetatea Noi, si Dumitrul portarul de Suceava, si Sava vel postelnic, si Moga vel spatar, si Ioan vel visternic, si Costea paharnic, si Andreica stolnic, si Pasco comis si a tuturor boierilor, mari si mici. Iar dupa a noastra viata, cine va domni pamintului nostru din fii nostri, sau dintru al nostru neam, sau ori pe cine va alege Dumnezeu a fi domn tarii noastre, a pamintului Moldavii, nimeni sa nu strici a noastra danie si intaritura a sfintii manastiri, ci mai virtos sa intimiezi si sa-i intareasca sfintii manastiri. Iar cine s-ar ispiti sa strice a noastra danie si intaritura de la sfinta manastire acela sa fie blestemat de domnul Dumnezeu, care au ficut cerul si pamintul, si de precinstita a lui maica, si de sfintii apostoli Petru si Pavel, si de alti, si de 318 sfinti parinti de la soborul Nichia, si de toti sfintii bineplacuti lui Dumnezeu, si ca sa aiba parte cu Iuda si cu trecletul Arie, si cu alti a Iudi, care au rastignit pe domnul Hristos, sinjile pe dinsi si pe fii lor, care este si va fi in veci…” (Moldova in epoca feudalismului. Documente slavo-moldovenesti, voi. I, Chisinau, 1961, p. 74-75.)

Hrisov cu pecetea atârnată, emis de Ştefan (Lăcustă), domnul Moldovei

Description:

Hrislov slavon prin care Ştefan Lăcustă, domnul Moldovei, intăreste Mănăstirii Humor satele Dvorniceni, sub Dumbrava Înaltă, Stavceni, Glodeani, Pârleşti la obârşia Solonţului, Curtea lui Denieş şi o priseacă la Botne în Corneşti, muntele Otra şi slatina de acolo, iezrul Oreahovul şi gârla Topileana. La aceasta adaugă satele Corceşti pe Cozancea, Feredeiani si Brăneşti ambele pe Sitna, precum şi moara de acolo cumpărate de la TOADER Iugofăt.

Pecete din ceară roşie cu stema Moldovei, prinsă de un şnur de mătase roşie.

Date datând din mijlocul sec. XVI

Provenance: România; Moldova; Mănăstirea Dragomirna

Publisher: CIMEC- Institutul de Memorie Culturală, Bucharest, Romania

Source: Muzeul Naţional  de Istorie a României – Bucureşti