Apoi nu mai știu nimic.
Pipăiam cu degetul depărtările
si mă miram. Eram mic.
Mă dureau privirile
de atâta nemărginire.
Creștea în mine în secret
un munte de iubire.
Dincolo de lucruri
nu există lucruri,
poate numai nevoia de
sentimente.
Creșteau în mine în secret
melancolii ardente.
Nevoia de tine
mi se citea-n privire.
Ardeam ca o lumină-
ntr-o sclipire.
Dincolo de lucruri
sunt oasele lor,
pădure de schelete vii
care cresc în mine și mă dor.
Azi pipăiesc cu degetul depărtările
și încă mă mai mir. Iubesc.
Dincolo de toate
prin tine-n mine cresc.
