sursa foto: Tiberiu Mursa
Târziu e ceasul, vremea s-a schimbat
Și noi la fel, plutim pe-aceeași barcă…
În mine vezi un om înstrăinat,
În tine ridul, se-adâncește, parcă?
Înstrăinați noi totuși ne iubim,
Înfrigurați ne strângem iar în brațe.
Iar câteodat’ prin ochi ne mai zâmbim,
Lumina doar de suflet să se-agațe.
E rece timpul, ceasul nu stă-n loc
Uitării îi lăsăm atâtea vise…
Iar vreascul umed se aprinde-n foc,
Când noi gustăm din lacrimile-ncinse!
Cum aș putea să trec la nesfârșit,
Prin simple anotimpuri ce mă-ngheață?
Atâția ani în care am iubit,
S-au stins într-o oglindă fără viață!…
Târziu e ceasul, vremea s-a schimbat
Iar trupul, anii, n-a uitat să-i stoarcă,
Cu chipul meu ceva s-a întâmplat
Și tare-aș vrea să mă întorc pe barcă!
