Dacă vii…
Poarta noastră e mereu deschisă,
Ştie toată lumea că-i aşa
Dacă vii, să nu îţi fie teamă
Că nu ai pe unde înnopta.
Am văzut că înfloreşte valea
Şi te-o primeni cu floarea ei,
N-ai cum să nu recunoşti sătucul
Plin de turme şi de mieluşei.
Sus pe deal, clopotniţa bătrână
Stă de strajă satului şi luncii,
Când apari, abia zărit pe cale,
Te-or primi cu-alai şi chiot pruncii!
Noi, i-om îmbrăca de sărbătoare…
Cu cămăşi şi cu catrinţe noi,
Poate cei ce vin şi-or să ne vadă,
Le-o fi drag să vină iar –napoi…
Dacă ajungi în zori de zi se poate,
Să fim la cosit şi la strâns fân…
Dar tu du-te , du-te mai departe,
Am lăsat la poartă un bătrân.
Dacă ajungi aşa pe la amiază,
Când dorm oile în jurul stânii,
Să te-opreşti să bei din apa rece,
Din izvorul ce-au lăsat străbunii!
Dacă ajungi când sus pe cer sunt stele,
Să ne strigi şi să ne dai de veste.
Pe cărare felinar ţi-e luna,
Nopţile-s aicea … de poveste!
Cântă greerii întreaga noapte
Vântu -aicea bate liniştit,
Dacă vii, să strigi din depărtare…
Şi ne-om pune toţi, pe povestit!
Poeziile d-nei Mariana A. izvorasc, toate, din acelasi loc fara fruntarii – partea romantica a sufletului d-sale care se face sufletel [si nu e, neaparat, bine!] atunci când devine romantioasa. Ca d-na Mariana A. e nascuta [si] pentru a scrie versuri asta e un adevar casigat in orice polemica ramane, insa, a se vedea daca frumusetea acestora va fi de straluciri diamantine precum poezia Anei Ahmatova, Constantei Buzea, Ilenei Malancioiu, sau va fi domestica, blanda si intimista precum sunt versurile oarbei Elena Farago sau ale Otiliei Cazimir. Alexandrinii si rima incrucisata tradeaza tumult dar pretind rigoare. In definitiv, si Eminescu a scris in aceleasi tipare… Parafrazandu-l pe Dante Aligheri [Credeam c-ar crede c-as putea sa cred], Tudor Arghezi a zis ca i s-a parut ca-i pare ca-i place poezia citita a unui domn poet. Zic si eu: Daca nu gresesc, sunt sigur ca d-na Mariana A. este cea mai mare poetesa din com. Vorniceni!. Dupa d-l poet Costica Bagu se intelege…. Amical, Ion P.