sursa foto: fratele.wordpress.com
Nu îţi aflu mângâierea
Cu gândurile-mi rebele,
În amurg devii tăcerea
Din neliniştile mele…
Tu, credinţă de eşti sfântă,
Sfinţeşte-mă să nu mai gem…
Întrebări ce mă frământă
Fără voia să le chem…
În suspin îmi eşti altarul
Rătăcind eşti îndrumarea,
Chinul meu îţi cere harul
Harul tău îmi dă visarea…
De eşti vrednic de rugare
Te dezleagă de mister,
Fă mirifica-nălţare
Să nu fie către cer…
Îţi invoc a tale graţii
Te invit să fii terestru,
Nu mi-ai făurit vocaţii
Pentru cer să fiu maestru…
Stai şi Tu în rugăciune
Ca păcatele să-mi speli,
Căci în marea Ta minune
M-ai promis unei greşeli…
Hotărând a cui e vina
Eu luptam în chip himeric,
Neputând salva lumina
De atâta întuneric…
Neîmpăcat cu alt destin
Nu ştiu ce-ai putea să-mi dai,
Obosit şi vrei să vin,
Prin infernuri către rai?
Suferinţa mă îngheaţă
Adevărul… e departe;
Viaţa ta rămâne viaţă,
Noi..,ne îndreptăm spre moarte…
