Mă miram noaptea de tine cât de ziuă puteai fi.
Îţi adulmecam urma trecerii prin mine
şi ca un lup flămând te urmăream pas cu pas,
zi după zi.
Uneori aprindeai două lumânări,
una în ochiul tău, cealaltă în ochiul meu,
aşa încât să putem vedea clar lucrurile doar împreună.
Cât de zeoaică mai erai şi eu cât de zeu
când îmi împlântai iubirea drept în vână.
Şi vorbeai mult mult şi te lăudai
cu frumuseţea ta şi toate cele.
Şi eu eram fericit că toate erau ale mele.
Acuma tu încă eşti zi dar în noaptea cine ştie cui.
Trece prin mine doar amintirea ta,
ca prin palma lui Isus primul cui.
Lumânarea s-a stins şi ochiul mi-i gol,
şi lucrurile mi-s tot mai neclare,
iar zeitatea din mine, ca şi iubirea ta,
poate a fost doar o întâmplare.        Viorel Boldis

Daniel Relenschi pictor oamenii fluture(ulei pe perete-5m/2 m)