Suntem două păsări pe acelaşi cer,
două înaripate ameţite
care dau din aripi la fel, până pier
în două orizonturi diferite.
Respirăm amândoi acelaşi văzduh
şi aceleaşi înălţimi infinite,
dar vânturile prea nesfântului duh
ne-mping în orizonturi diferite.
Zbatem din aripi în acelaşi moment
cu aceleaşi ţipete ascuţite,
avansăm cuprinşi de-acelaşi sentiment
dar înspre orizonturi diferite.
Oare doar dintr-o aripă dacă am da,
tu din cea dreaptă iar eu din cealaltă,
duhul cerurilor ar împreuna
orizont cu orizont laolaltă?
