E Ziua Țării…
Eu cred că Țara mea-i un Cântec,
Eu știu că Țara mea-i un Dor,
O port cu mine pretutindeni
Și-o văd în ochii pruncilor.
Eu cred că Țara mea-i o Horă,
Și mă mândresc că Țara mea-i Frumoasă,
O port în inimă prin lume
Și mă întorc cu drag, Acasă!
Eu știu că Țara mea e… ca o Pâine
Și nimeni nu ar flămânzi,
De-ar fi respect și-nțelepciune
La cei ce-ompart… și vor a o -mpărăți!
Am învățat că Țara-i ca o Mamă,
Doar că acum, sărmană mamă…
E umilită, singură și tristă
Și -și plânge dorul în năframă.
Mă dori acum, mai mult cât pot să spun,
E ziua Ta- Poporul meu viteaz,
Să ne unim acei cu suflet bun
Să-I ștergem lacrima de pe obraz.
Să ridicăm paharele de vin,
Copiilor… noi le suntem datori
E Ziua Țării…Țării mă închin,
Ca unei Mame să-i aducem flori!
Ptr mine ca moldovean din stramosi ,tara asta numita Romania este ca o mama vitrega , aproape nimeni din acest principat nu a simtit dragostea acestei mame !
Mariana Adascalitei sa nu te superi pe mine dar eu si maj. conordistilor estici si in general majoritatea moldovenilor asa simtim