ERAI UN BOB DE NISIP
Articol scris de: Teodor Epure
Cu sufletul liniştit, cu dorul alinat,
Privesc galeş cerul adesea invadat
De păsări delicate din depărtări sosite
Să aducă cerului speranţe înalte.
În aer pluteşte o pace luminoasă,
Iarba fuge din pământ ca un copil din casă,
Printre nori pătrunde o rază de soare
Ce pretinde strălucire şi putere.
În preajma mea, prin somn, pământul geme,
Un glas în mine prinde să mă cheme,
Să-mi aşeze o floare de crini în palme
Să-mi adun anii şi să scriu litanii.
Erai un bob de nisip, în largul mării găsit,
Născut într-o zi cu un soare vlăguit,
Cu gândul mereu spre câmpul înverzit
Cu-n miros de flori proaspăt înflorite la nesfârşit.
Paşii tăi rari lângă mine s-au oprit,
Uşor s-au înălţat şi în somn ne-au purtat,
Parful de crini din părul meu ai mirosit
Şi pe vălul de mătase basme mi-ai povestit.
sursa: Revista Luceafărul
