Sus, s-a trezit din amorţeală Luna
M-atinge cald, molatic pe obraz,
E ca şi cum tu m-ai atins cu mâna
Şi iar în noaptea asta rămân treaz.
Cu raza ei, eu te-oi picta iubito,
Tu printre stele fii nemuritoare,
De când chemarea ta am auzit-o
Esti dintre toate cea strălucitoare.
Cea mai gingaşă, pură si firavă,
Cu ochii, gura şi surâsul tău,
Străina mea, îmi eşti aşa de dragă…
De-ai şti ce zbucium e-n sufletul meu.
Totuşi, mi-i bine că te ştiu departe
Şi n-am să pot vreodată să te ating,
Mă mulţumesc că-n fiecare noapte
Căldura razei tale eu o simt…
Cum tainic iar obrazul mi-l mângâie
Şi –atunci tresar şi somnul mi-i străin,
De parcă –s cufundat într-o beţie
Şi mi-am muiat penelurile-n în vin.
E lumea dură, rece şi bolnavă,
Eu sunt străjer, nimic să nu te-atingă
Şi cum te ştiu senină şi firavă
Vreau raza ta, nicicând să nu se stingă!
Cu cât te-ndepărtezi… îmi eşti mai dragă,
Rămâi acolo sus cum mi-ai promis,
Nesomn îmi eşti, eşti viaţa mea întreagă,
Izvorul meu cel veşnic interzis!
Vezi,s-a trezit din amorţeală Luna
M-atinge cald, molatic pe obraz,
E ca şi cum, tu m-ai atins cu mâna
Şi nu ştiu de visez… sau, poate-s treaz!
grafica MIHAI CATRUNA
