Eu nu știu ce m-aș face fără tine,
În care colț de lume m-aș ascunde…
Iubita mea, m-aș face de rușine
Și-adânc tristețea-n oase mi-ar pătrunde.

Hai să dăm timpul cu o viață-n urmă
Și-n pauza de moarte să stăm vii,
Amestecați cu-a îngerilor turmă
Prin pântecele mamelor târzii.

Să nu ne naștem, să nu ne naștem încă,
Că timpurile astea nu-s de noi,
Prea rece-i lumea, tristețea-i prea adâncă…
Hai să dăm timpul, iubito, înapoi.

M-oi naște primul, să-ți nètez calea ție,
Când vei veni, să-ți fie numai bine,
Dar ține minte această poezie…
Că nu știu ce m-aș face fără tine!

VIOREL BOLDIS