Când vin la tine parcă-aş fi nebună,
Nici nu clipesc..,şi-n treacăt număr plopii,
În urma mea o lume se amână..,
Când ştiu că de iubire mă apropii…
E sticlă între noi ,şi-o săptămânâ,
De când îmi dărui dragostea cu ochii…
Inelul de logodnă..,ce magică prostie..,
A treduit să-l furi ca să mi-l dărui…
Şi azi blestemi din trista-ţi puşcărie,
Şi-ai început pe toate să le nărui,
Cum un minut îţi pare-o veşnicie…
Cât crezi că-n aşteptare o să stărui?
Deşi mai cred în sufletu-ţi cucernic,
Mă văd de dor că zilnic sunt mai slabă,
Nici tu nu eşti acel ce-a fost puternic..,
Şi-ngenunchem cu dragostea-n silabă…
Cum pot ca să iubesc pe un nemernic?
Chiar şi ai tăi de-o vreme mă întreabă…
Şi le răspunde-o uşă ce se-nchide..,
Şi-un plâns ce într-o pernă se îneacă…
Şi-ntreaga viaţă-n mine se divide…
În tot ce-mi spui..,şi-n tot ce o să tacă,
În cumpăna erorilor stupide,
Doar Dumnezeu mai ştie ce să facă…
Dar eu încep încet să mă pripesc,
Rămân o pământeană ca şi voi…
Şi-am apucat să-ţi jur că te iubesc,
Orice va fi vreodată între noi..,
Dar sunt şi nopţi în care mă-ndoiesc,
Că o să vi la timpuri înapoi…
Afară plouă…şi-n ferestre stropii…
Se joacă a tristeţe şi amar…
Decând îmi dărui dragostea cu ochii,
Iubirea mea la altul face dar…
Şi nu mai pot de tine să m-apropii…
Tu uită-mă…sau iartă-mă măcar…
La 20 de ani…
