Intâlnire
În loc de braţe poartă două aripi,
Am întâlnit-o astăzi. Ce mirare…
Cu-n chip senin şi- un zâmbet trist pe faţă
Şi două roţi, să poată aşa… să zboare!

Aveam ceva să-i spun şi ea, să-mi spună…
A fost uimită s-o opresc din drum,
Cu zâmbet larg, uşor schimonosit,
Ştiu, după chip se vede omul bun!

Tot căuta cuvânt să mă convingă,
Ceva ce eu am înţeles demult,
Că nu puterea trupului învinge…
Puterea minţii, îi cel mai scump avut!

Mi-a dăruit cuvânt de-nţelepciune,
Şi-un optimism cum greu aş fi crezut,
De parcă ne ştiiam de-o viată-ntreagă
Deşi, pe stradă, atunci ne-am cunoscut!

Copilă, tu, cu aripile frânte,
Spui că ţi-e zborul tău aşa uşor,
Dar eu, ce port în mine atâtea aripi
Eu,oare…cum ar trebui să zbor?

Ne-am salutat la fel de cordial,
Şi ne-am zâmbit, cu ochii plini de patimi,
Eu am rămas cu-n gând nelămurit,
Ea, dispăru, cu-n fâlfâit de aripi…
Mariana Adascalitei