La nordul Romăniei se petrec lucruri , in fața cărora civilizațiunea moderna ar trebui se rostească. De mai bine de o lună, se făptuesc pe tăcute , nedreptăți de acele , cari ar putea să rivalizeze’ cu barbariile rusești. In comunele județului Dorohoiu se intreprinde o -campanie sistematică , indreptată inspecial contra Evreilor pământeni, stabiliți de zecimi de ani acolo , oameni cari au servit in armată cari au fii militari și cari n’au pășit in viața lor hotarul țeri’. Toți acești oameni vorbesc o romănească mai bună . decăt muți ații cari se pretind a fi romani.
Procedeul primarilor constă in următorul mijloc : ei lansează somațiuni Evreilor , ca in termen de 24 ore sau trei zile să părăsească localitatea cu toată família .
fragment din cartea ,,Amintindu-ne de liceu”, autor: Eugenia Merenciuc (Vasile)
,,(…). Sursa: www.vorniceneanul.ro
1875 – După promulgarea primei Legi organice şcolare în 1864, de către A.I. Cuza, începe învăţământul organizat şi în satul Vorniceni (Botoşani). Până atunci, „numai preotul Vasilie semna cu mâna sa”; ceilalţi săteni, printre care şi Andrieş vornicul, semnau prin „punere de deget,,*. Primul învăţător al satului este Dumitru Georgian (1854-1907), fiul preotului din localitate*. Acesta înfiinţează în propria locuinţă, prima şcoală din sat, cu o singură sală de curs.
1897 – în şcoala înfiinţată de Dumitru Georgian, cu un singur post de învăţător, învaţă 52 de elevi*.
1912 – Are loc recensământul la nivelul întregii ţări. Satul Vorniceni numără 2708 persoane, dintre care 444 sunt înregistrate ca „ştiutori de carte”*.
1913 – începe zidirea şcolii „de pe creştetul dealului”*, cu patru săli de clasă (”Şcoala din Deal”), prin grija primarului Toader Fasolă (1860-1915)*. Acesta a condus destinele vornicenenilor timp de 30 de ani.
1921 – Clădirea în care a funcţionat şcoala înfiinţată de Dumitru Georgian este demolată, iar „lemnăria ei” se foloseşte la construirea „Casei directorului”(lângă „Şcoala din Deal”)*.
1926 – Vine în sat învăţătorul Constantin Ciubotaru**.
1930 – Are loc primul recensământ „general şi sistematic” la nivelul „României Mari”. Satul Vorniceni are 3460 locuitori, dintre care 953 sunt declaraţi „ştiutori de carte”*.
1932 – Vine în sat Învăţătorul Dumitru Olaru, care va rămâne în Vorniceni timp de 45 de ani**.
1948 – începe Reforma învăţământului. Vine în Vorniceni profesorul basarabean Dionisie Pădureţ.
1948-1951: Se introduce învăţământul elementar obligatoriu de 7 ani. Populaţia satului numără 4000 persoane. In toată ţara se desfăşoară „campania de alfabetizare a populaţiei adulte şi şcolare, necuprinse în şcoală în perioada războiuluii”. în Vorniceni, în 1950, sunt înscrişi la cursurile de alfabetizare 1210 analfabeţi***. în paralel, sunt cuprinşi în sistemul de învăţământ 575 de elevi: 203 elevi în şase clase 1,189 elevi în cinci clase a II-a, 76 elevi în două clase a III-a, 72 elevi în două clase a IV-a şi 35 elevi într-o clasă a V-a****(prima din seria învăţământului elementar obligatoriu de 7 ani). în 1951, se înfiinţează în sat prima grădiniţă.
1954 – Se construieşte al doilea local de şcoală elementară, cu patru săli de clasă: „Şcoala din Vale”(astăzi “Şcoala nr.2″)**.
1961 – în ţară se desfăşoară o campanie de dezvoltare a învăţământului liceal şi în mediul rural. în timpul unei inspecţii şcolare efectuate la Vorniceni, cu ocazia deschiderii noului an şcolar 1961/1962, directorul Dionisie Pădureţ află cu totul întâmplător, de la unul din membrii delegaţiei de inspectori, că Inspectoratul general şcolar Suceava tocmai primise de la Ministerul învăţământului o repartiţie pentru înfiinţarea unui liceu într-un sat din regiune. Dionisie Pădureţ reuşeşte să-l convingă pe loc pe inspectorul (general) şcolar regional să acorde această repartiţie satului Vorniceni.
1962 – începe construirea clădirii liceului (lângă „Şcoala din Deal”)***.
1963 – începe să funcţioneze Liceul de cultură generală din Vorniceni, cu o clasă a Vlll-a, formată din 43 de elevi (proveniţi din ultima serie de absolvenţi ai şcolii elementare de 7 ani). Urmează trecerea la învăţământul obligatoriu de 8 ani.
1968 – Se construieşte al treilea local de şcoală generală: „Şcoala de la sediu” (astăzi „Şcoala nr.1 “)****.
1975 – Liceul de cultură generală din Vorniceni îşi închide porţile, acesta devenind „prima treaptă de liceu”.
Publicat de Carmen Moraru