La Hanul de la Ratuş iese fum
Carele aşteaptă-n drum.
Hangiul strigă la slugăi
să scoată vinul din butoi,
carnea sfârâe pe şparhat
pentru fratele de peste hat,
că-i venit de la Chişinău
pe un timp aşa de rău,
Aici m-am întâlnit cu un muntean
vindea povidlă dintr-un cazan,
un evreu cu ochelari
vindea pături de alea mari,
lua banii fără milă
că-s cu păr de pe cămilă.
Aici, am văzut mătasă,
cum aveau boieri în casă.
Ai mei ţărani vindeau macaturi
la boieri de pus pe paturi,
un moşneag vindea gâtare,
pe ţigări, nu pe parale;
a venit la masă, la noi
cu un harapnic pentru oi,
mi-a cerut un mânz di-o vară
sau grâu din două cară.
Eu nu pot să fiu Dragoman
că-s cioban abia de un an.
Un boier plângea la masă
c-a rămas fără nevastă
o pierdu la jocuri de noroc
după ce dădu-se un porc.
La masa mea vine o fetişcană
în mână ţinând o cană
cu un vin galben ca uleiu,
aşa cum bea mai tot holteiu.
Ah! ce viaţă mai duceam
la Ratuş, aici, la han!..