Limba română
Când pleci de acasă, că acasa-s doar spini
şi îţi iei lumea-n cap, printre străini,
şi laşi toate-n urmă, şi vatră şi stână,
tu porţi în desagă doar limba română.
Ajungi să speli vase şi să strângi din dinţi
când alţii te-njură de ţară şi părinţi,
şi i-ai sfărâma c-o singură mână,
dar tu taci din gură în limba română.
Când cuprins de dor te-ai întoarce acasă
dar de la servici domnii nu te lasă,
dorurile toate în suflet ţi s-adună
şi-ţi doinesc acolo în limba română.
S-ajungi să ai bani, să ai de toate cele,
dar să nu te bucuri cum ai vrea de ele,
căci soarta e perfidă şi te tot amână,
atunci te consolezi cu limba română.
Românule pribeag prin aste ţări străine
ce-ajungi să te întrebi: acasă-i unde-i bine?
Răspunsul ţi-l dau eu: acasă eşti doar până
vei şti să locuieşti în limba română.
