Mai mult de-atât, că eşti frumoasă
Ce-aş mai rosti e nefiresc,
Când muzele îmi fug de-acasă
Pe tine vreau să te-ntâlnesc.

Aşa-n cămaşă străvezie
Pudrată cu argint de stea…
Şi cu un zâmbet… cât o viaţă,
Sculptat adânc pe faţa ta!

Aşa te vreau, copilăroasă
Si pe un cer de flori stăpână,
De goliciunea pielii tale
Să nu s-atingă nici o mână.

Când tu cu tălpile de rouă
Atingi mătasea ierbii moi,
În cel mai tandru dans al vieţii
…valsând iubito amândoi,

Ne-om contopi într-o suflare
Si fără martori să fugim,
Tu zurbagie şi copilă…
Eu, cerul tău de flori senin!