Eram aşa de mică, îmi pare
Că au trecut veacuri de-atunci,
Şi-oricât de mult ar fi trecut,
Cum aş putea chipul să-ţi uit,
Şi dulce , dulce, vorba ta… măicuţa mea.

Eram aşa de mică,stiu…
Cum ne-ai crescut , cu glasul tău,
Durerea, somnul ne vegheai,
Cu furca-n brâu ,mereu, mereu,
Pe vatra sobei fir torceai…
Şi cântec vesel îngânai…
Cu dulce, dulce, glasul tău…măicuţa mea.

Eram aşa năzbâtioşi
Cu-obrajii ca bujorii roşi,”
Cu ochii de păduri adânci,
Ce timpuri mamă… şi, ce prunci…ta mea
Ne legănai la pieptul tău,
Şi-n somn adesea auzeam
Eu, dulce, dulce, glasul tău…măicuţa mea.

Azi- noapte am am avut un vis;
Că cerul parcă s-a deschis,
Şi-a coborât- rază de stea,
Un înger alb, la patul meu,
Cu chipul şi cu glasul tău,
Şi-un cântec vesel îmi cânta,
Cu dulce, dulce, vocea ta …măicuţa mea!

Şi-n vis, şi-n somn, oftez,oftez…
Lin, simt pe frunte mâna ta…
Mă leagănă, mă leagănă…măicuţa mea!
Mariana Adascalitei.