Mi-e dor de-o zi de mai, prelungă
Cu ploaie caldă, cu flori- mii…
În care dragostea inundă…
Și-auzi, doar glasuri de copii!

Mi-e dor, de-o caldă-mbrățișare,
De oameni care îmi zâmbesc,
Mi-e dor de păsări, de izvoare,
Mi-e dor să chiui, să doinesc…

Mi-e dor, de-o ploaie caldă, vara
Și eu desculț s-alerg prin sat,
Să zburd pe dealuri până seara,
S-adorm pe-un braț de fân uscat…

Mi-e dor, de apa din fântână
Băută din căușul palmei,
Mi-e dor, de-a mea copilărie…
Mi-e dor, de glasul sfânt al MAMEI.

Mi-e dor, să sune clopoțelul
Să fim în bănci… copii cuminți,
Mi-e dor de sărbători, de baluri
Cu frați, cu rude, cu părinți!

Mi-e dor, să trec pe ulicioară
Să-mi iasă pe la porți, vecinii…
Să-i văd, pe vetre cum trag jarul
S-adulmec iar mirosul pâinii…

Mi-e dor, de satul meu cel vesel…
Plin de copii care mă strigă
Iarna la săniuș, pe dealuri…
Și, de-un urs copt… din mămăligă!

Mi-e dor, să ne-adunăm tot satul
La slujbă -n Noaptea Învierii,
Și-atunci, plini de Lumină-n suflet
Să ștergem lacrima durerii!